Anunțăm cu mare amărăciune că domnul Ion Procopie, veteranul nostru iubit, Cetățeanul de Onoare al municipiului Moinești și al județului Bacău a plecat la viața cea veșnică!
Născut în data de 5 decembrie 1919 (împlinise deci venerabila vârstă de 105 ani!), Ion Procopie a fost fiu de preot și a rămas fără mamă din pruncie, când de abia împlinise un an! Așa că tatăl său, preotul Vasile Procopie, îl încredințează mamei sale Maria cu care va sta până la șapte ani când tatăl său îl va trimite la școala primară. Urmează patru clase secundare în Iași, la Liceul Costache Negruzzi și apoi își continuă studiile la Liceul Regele Ferdinand din Bacău, absolvă cursurile cu examen de bacalaureat și se înscrie la facultatea de Drept din Iași în anul 1939.
În anul 1942 toți studenții au fost obligați să își întrerupă studiile și să se prezinte la școlile militare pentru ofițeri de rezervă – România se pregătea să-și trimită fii pe front, în luptele împotriva Uniunii Sovietice (până la 23 august 1944) și mai apoi împotriva alianței condusă de guvernul nazist german. În 30 august 1944, tânărul locotenent Ion Procopie începe să lupte în războiul pentru eliberarea patriei la Slobozia și va continua să urmărească trupele alianței fasciste care se retrăgeau pe Valea Prahovei, apoi de-a lungul Transilvaniei fiind încadrat ca ofițer al Regimentului 38 Infanterie cu care ajunge, după lupte crâncene, la Budapesta (armata ungară a capitulat pe 2 ianuarie 1945) și pe urmă în munții Tatra! A luptat sub comanda generalilor eroi de război Nicolae Șova, Vasile Atanasiu și Gheorghe Avramescu în cadrul Armatei a IV-a a României. În luptele din munții Tatra este rănit grav și va ajunge la Spitalul 7 din spatele frontului și apoi transferat în România. În 20 mai 1945, fiind încă în spital, este demobilizat – în data de 8 mai aliații învinseseră forțele Axei și arboraseră steagurile Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Sovietice pe clădirile din Berlin.
Se întoarce acasă și este numit de către Lucrețiu Pătrășcanu (ministrul Justiției), în data de 1 ianuarie 1946, judecător la Judecătoria Mixtă din Moinești – avea doar 27 de ani! Însă apoi începe calvarul – era fiu de preot și Lucrețiu Pătrășcanu căzuse în dizgrație – devine șomer în 1949, dat afară din magistratură și devine apoi petrolist la Sovrom Petrol (1950) iar în 1971 este transferat forțat la Buhuși de unde se pensionează în 1985!
„Am fost toată viața mea credincios poporului român și m-am închinat la Dumnezeu ca un fiu de preot ce eram – numai așa am răzbit în viață și am fost ocrotit de divinitate” – spunea într-un interviu eroul nostru iubit! Și nu cred să mai fi fost vreun moineștean, vreodată, într-atât de iubit și de respectat ca domnul Ion Procopie, general în retragere al Armatei Române și erou veteran de război! Împreună cu el am re-sfințit monumentul Eroilor din Parcul Tei în 2008, la centenar, cu el am sărbătorit 100 de ani ai României Mari, la monumentul reîntregirii din Parcul Central. A condus cu blândețe și empatie filiala locală a Asociației Veteranilor de Război, a avut grijă de toți camarazii de arme și de rudele rămase în viață – a fost un martor al istoriei acestei țări. Odihnește-te în pace, iubitul nostru general, vei rămâne pentru totdeauna în inimile noastre! Valentin Vieru, primarul municipiului Moinești
Un trist mesaj la această despărțire de domnul Ion Procopie a transmis și colectivul Oficiului Poștal Moinești 1:”Astăzi, Oficiul Poștal Moinești 1 își ia rămas-bun de la cel mai vârstnic pensionar pe care l-a deservit, un om a cărui viață a fost o filă de istorie: general-maior (rtr.) Ion Procopie. Veteran de război, magistrat, model de curaj și demnitate, domnul general a fost un simbol al devotamentului față de țară. Pentru noi, fiecare scrisoare pe care i-am livrat-o, fiecare pensie dusă cu respect, fiecare moment în care ne-a trecut pragul a fost un privilegiu și o onoare. Ne-am îndeplinit datoria cu profundă admirație, știind că avem în față un om care a scris istoria
La fiecare întâlnire, ne-a oferit o lecție de viață, o poveste despre trecut, un zâmbet cald. Azi, oficiul nostru e mai gol, dar sufletele noastre rămân pline de respect și recunoștință. Astăzi, îi onorăm memoria și ne plecăm cu smerenie în fața unui destin exemplar!”
REGRETE ETERNE!
Cristi Aioanei, Bacău
S-a stins cu demnitate încă o stea a neamului, un stâlp al istoriei, un erou care a purtat pe umeri greutatea unei lumi în război și povara unui veac de lupte și încercări.
Generalul Ion Procopie a fost mai mult decât un om – a fost un simbol al devotamentului, al onoarei și al sacrificiului pentru țară. Cu fiecare an care a trecut peste dânsul, ne-a învățat lecția demnității și a curajului, iar acum, când cortina timpului s-a tras peste această existență impresionantă, rămânem cu o datorie sfântă: aceea de a nu-l uita.
Se sting veteranii, unul câte unul, dar nu în uitare, ci în lumina veșnică a recunoștinței noastre. Ne plecăm frunțile în fața amintirii sale și rostim, cu respect și emoție, un ultim onor: Drum lin, domnule general! Eroi ca dumneavoastră nu mor niciodată. Sincere condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!