Acord

 

 

Fulgeră toamna durerile coapte

De prea multele veghi fără somn.

Ce triste-s colindele adânci!

Cu iubita nuntită

măruntului vis al cetăţilor vaste,

Aş vrea să mă ştiu între prieteni,

cu mine vin zodii, pădurea-i pierdută în noi

Ca un voievod care cheamă la oaste

anotimpuri prelungi.

Puţuri ieşite la drum strămută altoi –

Bejenii în lăcustele ploii?

Se caută capul de cerb.

O ţară mai caldă; pornit în neştire,

încet se repetă plânsetul clar

al rămasului bun…     Versuri  de  Dan  Sandu

 

„E felul lui de a-i rezista timpului, cu o delicatete plină de amărăciune, c-o frăgezime de cuvinte… Scrise cu o bună credinţă maximă, versurile lui Dan Sandu au o noblețe secretă, a tăcerii şi a singurătăţii”  – Cezar Ivănescu