Cuvânt de suflet al Preasfințitului  Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor

Un eveniment religios deosebit a avut loc ieri, 6 aprilie, în județul Vaslui. Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în localitatea Buda, filie a Parohiei Orgoiești, Protopopiatul Bârlad și a oficiat slujba de sfințire a locașului de cult din satul Buda, hitotonindu-l  pe  Laurențiu Cristian Ciobanu, noul paroh al Parohiei Orgoiești..

În predica  ținută  cu acest prilej, după ce a prezentat  viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, Preasfinția Sa Ignatie, Episcopul Hușilor, a arătat că cea mai dificilă luptă o are de dat omul cu sine însuși:”Cu ajutorul lui Dumnezeu poate exista schimbarea, prin pocăinţă, indiferent de viciul pe care îl avem – mândria, orgoliul, inclusiv narcisismul despre care se vorbește și de care unii încearcă să ne convingă că nu putem scăpa. Important este ca noi să ne asumăm schimbările în mod radical, nu cu jumătăţi de măsură. Dacă mintea nu este convinsă că noi vrem să ne schimbăm, ea ne va juca foarte multe feste.

Vedeţi că luăm o mică decizie la nivelul vieţii noastre personale – de exemplu, ne propunem să nu mai mâncăm atât de mult, pentru că ne gândim că nu ne face bine sănătăţii – dacă nu suntem foarte convinși de aceasta, mintea este șmecheră și caută să ne fenteze, să găsească câte o portiţă, un mic compromis, iar odată ce am deschis portiţa, nu vom mai ţine la niciun fel de regulă pe care ne-am impus-o.

La un nivel mult mai profund al vieţii noastre, dacă nu suntem foarte determinaţi să ne schimbăm viaţa, mintea nu ne va ajuta. Sigur că avem nevoie și de ajutorul și de harul lui Dumnezeu, pentru că El poate să prefacă un om, să-l ridice din hăul păcatului pe culmile sfinţeniei. Sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit oameni de care ne-am minunat – știam despre ei că sunt răutăcioși, bârfitori, cu multe vicii, oameni în preajma cărora ne era aproape insuportabil să stăm; dintr-odată, avem revelaţia unui om extraordinar, sensibil, blând, iertător, îngăduitor și care răspândește foarte multă lumină în jurul său. Acest lucru devine posibil numai prin harul lui Dumnezeu și, mai ales, prin pocăinţă, care înseamnă schimbarea profundă a vieţii noastre.

Cea mai mare luptă a omului este lupta cu sine însuși. Nimic nu constituie o povară mai mare pentru noi, ca propriile noastre neputinţe, vicii și adicţii pe care le avem și pe care le cultivăm în noi; sunt ca niște munţi, pe care credem că nu putem să-i dăm la o parte. Dar nu putem să-i dăm la o parte pentru că niciunul dintre noi nu am avut încă o hotărâre și o determinare atât de radicală, ca cea a Sfintei Maria Egipteanca. Ea L-a iubit foarte mult pe Dumnezeu, iar când iubești foarte mult, totul este posibil.”

În cuvântul său ÎPS Ignatie a mai menționat:”Îmi este drag întotdeauna să  aduc în atenţie aceste exemple, care ne sunt la îndemână: cât de mult se poate schimba un om, când întâlnește o persoană pe care o iubește – dintr-un om cu multe vicii, este în stare să renunţe la toate, de dragul persoanei pe care o iubește, și face aceasta cu foarte mare ușurinţă. De ce? Pentru că iubirea face posibilă schimbarea omului. În sufletul Mariei Egipteanca a fost o iubire extraordinară – exact ca iubirea pe care a avut-o femeia păcătoasă, care s-a dus la Domnul Hristos și s-a căit de toate cele pe care le făcuse, reprobabile din punct de vedere spiritual. Iar Domnul spune că celui care iubește foarte mult, i se iartă foarte mult, iar celui care iubește puţin, puţin i se iartă.

Sfânta Maria Egipteanca nu mai avea nicio altă șansă, coborând atât de mult în hăul păcatului, decât să urce înspre schimbarea vieţii ei. Am nădejdea că exemplul Sfintei Maria Egipteanca poate constitui pentru noi un curaj că, oricât de păcătoși am fi, oricâte neputinţe ne-ar locui sufletul, există o șansă pentru schimbare. Dumnezeu vrea ca noi să ne schimbăm. Depinde de ceea ce reușim noi să facem, ceea ce vine dinlăuntrul nostru.

Schimbarea noastră nu va fi posibilă, dacă nu va fi una în care să ne asumăm radical, fără jumătăţi de măsură, renunţarea la tot ceea ce simţim că ne poate degrada din punct de vedere spiritual – așa cum, pentru Sfânta Maria Egipteanca, după o rugăciune și o promisiune făcută Maicii Domnului, nu a mai existat viaţă de păcat.

Schimbă-ne, Doamne, inimile! Ajută-ne, Doamne, să renunţăm la păcat! Chiar dacă ne poticnim, chiar dacă ajungem în impas, în momente în care ne împiedicăm și păcatul ne doboară – să vii Tu, Doamne, cu harul Tău, și să ne dai acel licăr și acel reazem, pentru a găsi resursele necesare ca să înviem și să ne ridicăm din hăul păcatului!”         Articol realizat cu ajutorul redactorului Dorelian David, de la Gazeta de Vaslui