Cu  acest articol (ce are numărul 2022  pentru  Amprenta  de  Onești, în peste 6 ani de la înființarea  site-ului ), DE FLORII  (Întrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim)  urăm un sincer  La mulți ani sărbătoriților cu nume de floare! Florii binecuvântate tuturor!

 

BIBLIOTECA   DE  PROZĂ  SCURTĂ

Doar să știi cum să te găsească…

 

Cineva spunea că nu noi trecem prin Black Friday, ci că Black Friday trece prin noi şi, pesemne că aveam dreptate (doar nu era să citez din altcineva?!) Ai observat cum se afirmă oamenii prin propoziţii? Bine, unii se afirmă numai prin haine, dar să rămânem la propoziţii acum!

Ție îţi vine să te închizi într-o propoziţie în care hainele sunt cel mai important lucru de pe pământul ăsta şi să arunci cheia? Eu mă închid mereu, da’ păstrez şi un set de chei de rezervă, în eventualitatea în care am chef să mă consider o descuitată: nu la minte, la şifonier!

– ”Fi-ţi-ar primăvară!” Ce-a fost asta?… Păi, o înjurătură de-a mea, când mă prefac că uit că fix eu m-am închis, de bunăvoie, în propoziţia respectivă, când mă scurg sau mă preling, după caz, în câte-o clipă, în nuanţele hainelor pe care aş dori să mi le cumpăr la reducere. O înjurătură atipică, pe care o alternez cu ”fi-ţi-ar vară”, ”fi-ţi-ar toamnă” sau ”fi-ţi-ar iarnă”, după caz.

Dar gata cu introducerea, să înceapă

Black, ta(tai)e!

Am în gură capătul unui pix, pe care îl ronţăi atunci când cred că n-am ce pune pe mine. Când n-am ce pune pe mine, potrivit cu un eveniment anume, pun în mine. Scriind. Apoi mă arunc în stradă, una imaginară, în care eu merg să-mi cumpăr ce vreau eu. De îmbrăcat, de încălţat, accesorii, toate la reducere. Nu-mi ia mult! Cam cât ai zice „tataie”. O stradă de toamnă, nepopulată… Nu, nepopulată nu! Aș putea s-o aglomerez cu mulți, foarte mulți James Bond black tae, câtă frunză… Din pix! La ora înserării.

– Vine Black, tataie! mă atinge, asemeni unui răspuns în doi peri, un moșulică. Cu vârful bastonului (nu spun unde). Apoi, râde zgomotos și continuă: ”black e potrivit oricărui moment, că e vesel sau trist!”

Nu știu de unde a apărut, nu e fantezia mea! Mai bine nu vorbesc cu el, nu o fac cu necunoscuți! Mai ales pe o stradă căreia, chiar dacă eu am inventat-o, nu îi cunosc întinderea. Deşi, cu atât de mulţi James Bond în preajmă ai o oarecare siguranţă. Numai că eu nu am apucat să le dau viaţă pe deplin şi deocamdată, pare-se că am devenit fantezia altcuiva şi că eu sunt cea luată în pixul altuia, aşa că o să-l ignor pe intrus. Ca pe o muscă, pe care o laşi să roiască un timp, sperând să dispară de la… ”Na, că a apărut și-o muscă acu! I-o fi frig!”

Toamna nu e un anotimp prea plăcut. Nici pentru moși și nici pentru gâze. Doar pentru cei cărora le place să fie în pas cu moda, că e anotimpul Black Friday. Vântul ia în râs frunzele copacilor și ele se agaţă, de parcă nu ar vrea să plece încă, de materialul scump al hainelor elegante ale armatei de James Bond, rodul fără anotimp al imaginaţiei mele. Şi cum se mai frământă ele, ruginitele, îngălbenitele, şi cum se frâng ele şi se fărâmiţează, şi cum îşi poartă ei sacoul cu acea sublimă eleganţă care se revarsă parcă numai din şifonierele lor şi… Ei, nu, că râsul moșului e mai enervant decât o ploaie!

– Ascultă, tataie! Nu știu ce cauți în plăsmuirea mea, de obicei, scriitorii sunt civilizați, nu ocupă cu fanteziile lor fix aceeaşi stradă cu a altora, așa că nu-mi explic de unde ai răsărit. Sunt 15 grade afară, e toamnă, deci nu ești Moș Crăciun! Şi, dacă nu eşti Moş Crăciun, atunci ce Moş eşti?

Dar tocmai ce zisesem că nu vorbesc cu el și am făcut-o. Moşul nu mai râde, dar simt că se abţine şi rămâne la fel de enervant. Nu pentru mult timp, căci rescriu îndată strada și scap de…

– ”Ce-o să faci cu atâția James?” continuă el să mă sâcâie.

Da, chiar așa! Ce-o să fac? Nu numai că a apărut de nicăieri Tataie ăsta, da’ mai și știe unde să mă atingă? Pesemne că m-a spionat, da… clar! ”Nu ai simţit niciodată că te urmăreşte un gând şi nu-ţi dă pace, deşi nu vrei să îi dai curs şi atunci te prefaci că nu există, ocolindu-l?” Cred că asta e explicaţia! Și, dacă nu e asta, o fac să fie!

– ”Nici asta nu te priveşte!” îi răspund eu în cele din urmă, deşi nu înţeleg de ce-o fac… Nu ştiu cine l-a inventat pe moş şi nici cum îl cheamă și asta mă neliniștește un pic. Nici nu îmi dau seama exact dacă aveam nevoie de el, doar fiindcă am un stil diferit de-a aborda lucrurile, așa, în general. Nu numai când e  vorba despre stilul vestimentar. Adică, vine Black Friday mâine-poimâine şi…

Ce-am zis?! Nu cumva moşul e chiar BF?! BF de la Black Friday, nu de la best frend… dar e, într-un fel, cel mai bun prieten…   Proză (fragment) de  Olimpia Săpunaru, București