GARA din IAȘI este o „perlă” inspirată după Palatul Dogilor din Veneția. A fost inaugurată în 1870, fiind a treia gară din România. A fost construită la indicaţiile regelui Carol I.

Gara Iași a fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Johan De Wachter. Lucrările la clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamentele cu aproximativ doi metri. Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la 21 aprilie 1869, fiind întâmpinat de inginerul șef al companiei austriece și de întregul personal. Lipsa de stabilitate a solului a determinat tasarea clădirii, întreaga aripă de sud crăpându-se și rămânând separată de corpul central.

Compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a inaugurat oficial Calea ferată Pașcani-Iași la 20 mai /1 iunie 1870, cu acest prilej fiind inaugurată și Gara Iași, care era pe atunci una dintre primele stații de călători din România.

Clădirea gării a fost construită în stil venețian-gotic. Fațada sa este inspirată de fațada Palatului Dogilor din Veneția. Clădirea centrală avea o lungime de 133.8 m și 113 camere. În partea centrală, la etaj, se află o loggie cu cinci ochiuri și coloane de piatră sculptată, având deasupra trei ogive, tot sculptate. Proiectul prevedea ca în ogiva centrală să fie amplasat un ceas cu cadranul transparent. Clădirea a fost văruită în roz-bombon, iar loggia era roșie; Gara Iași se afla în contrast cu zona verde (șesul Bahluiului) în care a fost ridicată, scriitorul Ion Mitican asemănând-o cu „o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite”.

Clădirea gării a adăpostit și sediul firmei constructoare: Lemberg – Czernowitz – Jassy Eisenbahn (LCJI). În fața Gării a fost amenajată o piață și o stradă care ducea în Piața Unirii.

Deoarece abia în anul 1872 s-a inaugurat traseul Roman – Galați – Buzău – Ploiești – București (care fusese concesionat companiei germane Strousberg), se spune că timp de doi ani parlamentarii ieșeni călătoreau la București, prin Viena. Ei călătoreau cu trenul până la Viena, prin Cernăuți, apoi luau vaporul cu aburi spre Giurgiu și își continuau drumul pe Calea ferată Giurgiu – București (terminată în octombrie 1869). Această călătorie dura două zile și două nopți și era mai comodă decât călătoria cu poștalionul,  care dura cinci zile.

  Gara Iași în două ipostaze: în anul 1941 și în 1932,  în timpul  unor mari inundații… Nostalgică, ieșeanca  Maria  Pătrașcu  a reverberat la vederea acestor  fotografii: ”Ce emoționant când  <<dai timpul înapoi >>. Câtă lume s- a bucurat și câți au plâns pe peronul gării ? Câte amintiri ?? ”

La 24 mai / 5 iunie 1877, în Gara Iasi sosea trenul imperial rus în care se afla țarul Alexandru al II-lea al Rusiei, înconjurat de multe somități ruse (doi mari duci ai Rusiei, cancelarul Gorceakov, miniștri și generali ai Rusiei) și a fost așteptat de reprezentanții statului român: prim-ministrul Ion C. Brătianu, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, primarul Scarlat Pastia și mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei și Sucevei. În sala de așteptare, țarul a servit un mic supeu împreună cu I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu.

La întoarcerea țarului victorios (6 / 18 decembrie 1877) pereții saloanelor din clădirea gării au fost împodobiți cu catifea roșie, mobilier elegant și cu tablouri. Țarul a primit o coroană cu lauri de argint din partea primarului  orașului Iași și a vizitat spitalul de răniți, amenajat în magaziile gării.

Mai mult decât în oricare alt oraş al ţării, Gara Iaşi are în spate o istorie în care-au încăput şi vise, şi scandaluri, şi proiecte prea îndrăzneţe pentru timpul lor, dar şi nebănuita bucurie a primei călătorii pe „drumul de fier”.

„Era o cucerire teribilă să călătoreşti cu trenul, într-un compartiment cald, cu vagon-restaurant, chelnerii rupându-şi capul să te servească. Existau şi frizeri în tren, care umblau prin vagoane cu un coş special şi unde vedeau un moş neprimenit se opreau să-l aranjeze. Alţii veneau să-ţi controleze papucii. Unii îţi făceau pe loc papucii, alţii ţi-i şi reparau. Nici pe strada Gării, plină de lustragii, spre exemplu, nu puteai să cobori cu papucii nevăcsuiţi de-o lună, fiindcă exista un mare risc: prima dată te lua la mişto portarul gării”. Scriitorul Ion Mitican a mai adăugat:

”Şi clădirea gării era de o eleganţă desăvâşită, placată cu marmură, cu portari ferchezuiţi, îmbrăcaţi în frac şi fular alb, care anunţau cu un dangăt de clopoţel plecarea trenului sau urcarea călătorilor în vagoane.”

Gara Iași ca toate gările României ascund poveşti puţin ştiute; au fost proiectate de arhitecţi celebri, au fost inaugurate de regi şi regine, au supravieţuit bombardamentelor şi au devenit adevărate simboluri ale oraşelor pe care le reprezintă.          Articol   realizat  de   Iulian Nica

 *  Au fost  momente de panică azi noapte (25  aprilie)  în Gara Mare din Iași, după ce un apel anonim la numărul de urgență 112 a anunțat prezența unei bombe în incinta gării.   Apelul a fost efecuat de un bărbat, care a închis telefonul la scurt timp după transmiterea informației. Conform protocolului, la fața locului au intervenit de urgență polițiștii de la Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS), jandarmii din cadrul structurilor anti-tero și echipaje ale Poliției. Zona a fost rapid izolată, iar călătorii au fost evacuați pentru a se asigura siguranța tuturor. După verificări amănunțite, autoritățile au confirmat că a fost vorba despre o alarmă falsă. Ancheta continuă pentru identificarea persoanei care a efectuat apelul.