LA    DIVAN

E clar pentru orice om  că pacea este tot ce poate fi mai bun pentru omenire,în timp ce războiul este tot ce poate fi mai rău. Și totuși, acest adevăr nu a înlăturat pericolul războaielor  din lume. Se organizează  congrese internaționale, se vorbește mult despre pace dar … fără rezultate reale. ”Maestrul  spiritual” Omraam Mikhael Aivanhov, autorul  volumului  „Egregorul, porumbelului  păcii” (Editura Prosveta, București, 1991) concluzionează: „Nimeni nu înțelege pacea și nu știe cu adevărat ce reprezintă”. El explică: „pentru a realiza pacea, trebuie să cunoști bine ființa omenească”, structura sa psihică, lucrurile   subtile, cele două naturi ale sale: eul inferior și eul superior, adică personalitatea și individualitatea sa. Pacea este o stare interioară, dar  și cauzele războiului se  afirmă în interiorul oamenilor. Când  oameni înverșunați, acuzându-se reciproc de declanșarea unui război, se întâlnesc și discută despre pace, este în zadar, nu o pot găsi. Unii spun  că lăcomia celor bogați este o cauză a războiului,alții spun că nedreptatea, pentru că există  oameni care cred că pot impune voia lor altor popoare,pot aduce acuze închipuite vecinilor, pot utilize talentul deosebit de a crea neînțelegeri și dezordine  în interiorul unor țări, pot să-și amplifice mândria până la a le plăcea lupta, confruntarea, conflictul, gustând satisfacția puterii…

Mai notează Omraam Mikhael Aivanhov:„Pacea este consecința unei  științe profunde  asupra naturii elementelor cu care omul se hrănește pe toate planurile. Pentru a stăpâni această știință ne trebuie o mare atenție, o mare voință, o  mare implicare pentru a evita elementele perturbatoare”; „Pacea este rezultatul unei armonii între  toate elementele ce constituie ființa omenească: spirit, suflet,  intelect, inimă, voință, corp fizic”. A  obține armonia interioară este greu, omul este  sensibil la tot felul de emoții distructive care, fie  îl îndeamnă la nebunii, fie îi paralizează voința și suferă în tăcere.

Dar  pacea  nu se poate pierde! Sigur că apar agitații, exterioare, dar în adânc, în profunzime  domnește  calmul. Pacea  trebuie înțeleasă,  dorită, iubită, respectată. Orice tulburare cere purificare prin eliminare, anulare, curățare. Vigilent, omul  va interveni la timp, pentru ca nimic impur să nu-i strice echilibrul interior. Și  menționează  scriitorul Omraam Mikhael Aivanhov: „Atunci o fericire de nedescris îl cuprinde, o simfonie fără sfârșit, o stare de conștiință  sublimă, când toate celulele corpului lui se scaldă  în lumină” ; „Atunci  cerul se reflectă în el și începe să vadă toate splendorile pe care nu le-a văzut  când era îngrijorat și agitat”; „Atunci omul  se simte  împăcat cu sine, e animat de idei sublime, dezinteresate, iubește oamenii, devine un binefăcător al  omenirii” pentru că poate ierta, ajuta, încuraja și întreține liniștea sufletelor tuturor. Așadar, dacă omul își asigură armonia interioară a celulelor și buna funcționare a organelor obține  sănătate fizică și pace psihică, precum și relații corecte cu cei din jur.Totuși, sufletul poate fi trunchiat, deoarece  ”părți din el” au rămas în urmă, ca urmare a suferințelor trăite sau provocate altora.

Probleme emoționale care au rămas nerezolvate în trecut au efect în prezent. Ce are de făcut o persoană pentru ”a se întregi”, a se stabiliza, ”a-și instala” o pace reală și  durabilă? Cauzele  pot fi  la moșteniri genetice sau  la probleme din neam, care  au ajuns la mai mulți  urmași. Este nevoie de vindecări, de corectări, de  echilibrări, creând posibilitatea  unui  nou  destin. Cei în cauză vor lucra pe ”Linia de viață”, schimbând  amprenta energetică  grea, conectându-se virtual  cu  membri ai familiei care au lăsat o amprentă înaltă și echilibrând memoria de câmp a familiei. Apoi va  retrăi traumele luminând și tămăduind sufletul, schimbând realitatea. Poți schimba ce este înscris  în acest câmp genetic și să îți creezi un destin nou, această șansă este magnifică!

O altă problemă a păcii perturbate în interior este legătura corp-suflet.  Relația omului cu el  însuși suferă când legătura minte-suflet-corp este  disfuncțională. Atunci, viața nu este sursă de bu-curie și împlinire, este o povară. O femeie simte o distanță între ea și feminitatea ei, un bărbat simte o ruptură între el și masculinitatea lui. Aceste energii așteaptă să fie conștientizate și eliberate  de  impurități, pentru a se înnoi și revigora. Reușita asigură o regăsire de sine, dar și o legătură autentică de iubire cu partenerul de viață. Dacă în fiecare dimineață o persoană se tre-zește plină de energie, de poftă de viață, de gânduri pozitive, liniștea sa sufletească îi asigură relații  cordiale cu cei din jur. Activarea  energiei personale se realizează prin meditații, când, intrând în Alpha, omul se eliberează, se reconectează cu forțele proprii și își fixează o nouă viziune despre viață. Nu este ușor să elimine câmpurile întunecate asociate cu suferința, dar, dacă voința este  puternică  și exercițiile constante, oricine poate avea reușită. Subconștientul  are regulile lui: conectare cu eul superior; stare de pace, de relaxare; afirmațiile  să fie numai pozitive; verbele numai la timpul prezent; încrederea deplină,  emoțiile plăcute să antreneze toate simțurile. În subconștient sunt adânc înrădăcinate experiențe  neplăcute, regrete, nemulțumiri, umilințe, jigniri. De îndată ce apare o situație nedorită, imediat se trezesc și cele sedimentate, amplificând  starea emoțională negativă. Adică: apare o copie fidelă a celor trăite în trecut. Și gândurile apar spontan, la fel de ostile ca altă dată sau chiar mai amare, datorită repetițiilor.

Cauzele  suferințelor sunt din  copilărie, create de părinții care au supus copilul la respingere, nedreptate, abandon, trădare și umilință. Și în cazul acestor traume, prima reacție a „victimei” trebuie să fie recunoașterea și acceptarea, apoi dragostea de sine și activarea puterii interioare. O comunitate favorabilă care agreează  pe cel „bătut de soartă”, fiind acceptat și simpatizat, pentru a se simți valoros și important îl poate  consola, elibera, izbăvi.

Toate părțile corpului au un rol și o contribuție în pacea lăuntrică. Mintea odihnită, mintea conectată cu sufletul, sufletul armonizat cu corpul –  aceste legături oferă o perspectivă care schimbă  calea vieții. ”Plexul  solar” este o zonă a corpului, un câmp energetic care ne poate da neîncredere, dezinteres, pasivitate sau angajare, stimulare, exaltare. Când este echilibrat, individul se simte ca un regizor în propriul film, conducând acțiunea cu încredere, abilitate și claritate. Are magnetism și atrage  situații și oameni potriviți obiectivelor țintite. Dar, când este blocat, omul se simte lipsit de încredere, nemotivat, apatic. Se autosabotează! Deși simte că greșește, este complet incapabil să facă schimbări. În  sufletul său este un ”recipient al emoțiilor reprimate”, răni ancestrale, moștenite, alte traume, pierderi, abuzuri  suferite. Acest centru energetic dacă este blocat  creează o stare emoțională și mentală dezechibrată, care influențează modul în care un individ își trăiește viața.

Vindecarea este necesară, fiind similară cu  o renaștere. Omul recuperează puterea sa creatoare și capacitatea de a se manifesta în lume ca persoană etică, echilibrată, conștientă. Vindecarea este un act de eliberare de o veche durere și ”de reconectare la confort” sufletesc și siguranță. Vindecarea este similară cu comunicarea și conexiunea  cu corpul fizic la nivel profund, cu deschiderea spre echilibrul vieții în armonie cu universul, precum și  cu ”accesarea” înțelepciunii interioare.

Pacea este o stare de conștiință superioară. Ea este dependentă de starea bună a organismului și de sănătatea psihică. Pacea  se instalează când celulele corpului vibrează la unison, iar individul are  idei sublime, dezinteresate. Pacea se păstrează când întreaga ființă primește gânduri de iubire, compasiune, iertare, bunăvoință, abnegație.  Iar pacea rezultată din armonia interioară a celulelor corpului nu îl va mai părăsi pe acel om! Indiferent ce se va petrece în exterior, va fi stăpân pe el, va gândi, va simți și va acționa corect. Pacea diferă  de liniștea de scurtă durată sau  de ”calmul fabricat”, impus de diplomație. Această  pace vine din Înalt și curge ca un fluviu  spre făptura lor. Acești oameni sunt capabili să o reverse, să o răspândească în lume, făcând o lucrare benefică omenirii. Cei care strigă în gura mare că luptă pentru pace, care organizează întâlniri și recepții ,doar se joacă cu cuvintele! Revenind la volumul „Egregorul, porumbelului  păcii”, aici întâlnim  și  un corolar: „Omul  trebuie să instaleze pacea în el însuși, în faptele, sentimentele și gândurile sale, pentru a putea lucra cu adevărat pentru pace”.          Articol realizat de   sociolog  Lucia Cosmina Vlad, autoare a cărții ”Curajul vieții”, Fotografia a fost preluată de pe site-ul alistmagazin