Pe urmele lăsate pe cărările vieții

Pe urmele lăsate pe cărările vieții

AM   PRIMIT   LA  REDACȚIE

Bun găsit,

„Amprenta de Onești”„ s-a dovedit, pentru mine, nostalgica absolventă a Grupului Școlar de Chimie din Onești, promoția 1975, cel mai potrivit și sensibil revelator al identității locale, al spiritului care ne-a format și ne-a ghidat pe parcursul devenirii.

Sunt Cristiana Bortaș, detectiv sentimental în căutarea „madlenelor” proustiene…

În căutarea fostelor colege de liceu (am fost clasă de tehnologie chimică organică exclusiv de fete) și a foștilor dascăli am cerut ajutorul unor oficialități, dar am contat mai mult pe urmele lăsate pe cărările vieții de cele/cei care au dat farmec, parfum de neuitat și repere de necontestat anilor adolescenței. Unul dintre mentori a fost domnul profesor inginer Gheorghe Vidrașcu, inconfundabil și irepetabil prin abilități pedagogice, rigoare științifică, distincție, finețe intelectuală.

Ca mulți dintre profesorii promoției 1970-1975, ne-a învățat să învățăm, ne-a responsabilizat, ne-a deschis larg ferestrele spre repere culturale, ne-a ”desenat” nu doar scheme tehnologice, ci și azimuturi. Recunoștința și prețuirea sunt doar cuvinte, din inimă și cu adânc respect și admirație, dar profundele sentimente se cer manifestate direct. Din aceste considerente, am  apelat  să ne susțineți demersul, în favoarea celei mai frumoase  regăsiri.

Noi, fetele de acum 50 de ani, am convenit să ne revedem în iunie 2025, în zilele de  10-11 iunie, și au răspuns ”prezent” 20 de colege și 3 profesori: domnul diriginte Bîlbîie, doamna profesoară Nemeș, doamna profesoară Sava. Bucuria se cere împărtășită și cu domnul profesor Vidrașcu Gheorghe!

Ca semn de recunoștere atașez tabloul de promoție!

 Cu aleasă prețuire pentru ”amprenta” pe care o lăsați în memoria afectivă!       Cristiana Bortaș, Roman, jud. Neamț

 

COMENTARII

Camelia  Ștefănescu, Onești

Când mă gândesc că tatăl meu făcea aceste panouri fiind fotograf ,toți veneau acasă la noi să fie fotografiați in sufrageria transformată in studiou fotografic , el scria caligrafic textul, el lipea fotografiile , el pregătea panoul in functie de profilul liceului… Era muncă dar și satisfactie, ce vremuri. Tatăl meu acum are 89 ani și este bine…

Să ne trăiești tată și bunic Stefănescu Alexandru, te iubim!

Mary Tănase, Onești

Frumos ! Amintiri nemuritoare !Amintiri frumoase ! La fiecare sfârșit de an scolar , clasele a 12 a făceau cate un tablou și- l expuneau prin oraș, in vitrina unor magazine pentru  a fi admirate . Amintiri nemuritoare !

Nelu Voaidaș, Onești

Aici am facut liceul 1974  -1978

Doinița  Chiric, Onești

Aștept cu bucurie si respect revederea după 50+…..!

Maria Tilimbeci Cerbu, Onești

Chiar într o zi mă gândeam la Dna prof .Nemeș.

Constantin Cristea, Onești

Eu am absolvit în 1970 la profesională și îmi amintesc cu respect de toți dascălii din acea perioadă,foarte competenți și determinați,prof Zimulis S mi-a fost diriginta,compasiune… Și respect celor care au trăit acele vremuri!

Anonim 149
Au fost vremuri frumoase care au apus de mult , și sunt uitate , dar erau foarte  frumoase și pline de încărcătură emoțională, ce te mișcau și care îți dădea o stare de bine , ca tu ai trecut prin acele vremuri de neuitat .
Vorba proverbului … ce-a fost odată , nu va mai fi niciodată!

 

Distribuie articolul!