Fotografia  este  făcută la  întâlnirea   scriitoarei Mara Paraschiv cu elevii unei clase de la Școala Eakin Elementary School, din orașul Nashville, statul Tennessee, U.S.A., în cadrul Festivalului de Literatură pentru Copii,  în noiembrie 2007.

Despre  Muzica  Nesfârșitului  ne vorbea scriitoarea  Mara Paraschiv, la ediția de anul trecut a ”Alecsandriadei” (care a avut loc la Onești)! Azi ea a trecut la cele veșnice și  Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România a transmis un mesaj trist:

 Scriitor de talent, un caracter fără cusur, ne-a fost model de viață, de comportament și de scris. Dumnezeu să odihnească sufletul ei blând!

Iată un poem  cutremurător ce o are  autoare  pe  Mara Paraschiv:

Strigătul  Anei

Sunt Ana ascunsă în zidul cel gros din cărămidă arsă
inima greu mă apasă
zilele trecute vântul mi-a adus o veste rea, de acasă
cică prin Carpaţii trăitori de veacuri,
au năvălit peste noapte lupii, flămânzii
cu priceperi murdare i-au înfipt trupul în colţi
de ferăstraie
i-au aruncat peste graniţi, afară
în urmă, izvoarele s-au ascuns sub pietre tăioase
nu-şi recunoşteau locul
nu mai ştiau pe unde să iasă.

Animale şi păsări se mai văd în trofee
ori prin casele căptuşite cu piele groasă
nici urmă de cuiburi,  nici cântec de mierlă
muget de cerb, ori urmă de ciută
grote de urşi, vizuini rătăcite-n tufişuri
ori prepeliţe prin ierburi întinse.
Poate aţi auzit de întâmplare…
cum m-au aşteptat într-o zi fără soare
m-au amăgit cu trădare
mi-au luat chipul de Ileană Cosânzeană
jecmănită, dezbrăcată, compromisă şi hulită
m-au lăsat la periferii, în mahalale
Manole-a plecat pe alte meleaguri
aleargă şi-acum
nici el nu mai ştie de ce
unde-ar putea să-şi găsească odihna, iertarea
îşi poartă păcatul pe frunte cât râul, cât marea
aleargă, nu are timp, nu are cum să ştie de urgie.

Dacă-l întâlniţi cumva, spuneţi-i din partea mea
că pe aici e întuneric şi râs pe la colţuri
au slobozit credinţa dumnezeiască
să plece unde-o vrea şi din chilii ar fi bine să iasă
vânduţii Satanei nu au timp de taclale
ei au de împlinit visuri măreţe, de înălţare
nu înspre cerul cel biblic, din cât mi se pare

Prin noaptea de veghe, neputincioasă ascult
cum curg râuri cu lacrimi în spume
nu am cum şi cui a mă plânge
ori poate durerea din piept mă apasă
– Manole, Manole,  găseşte-ţi din nou
calea de-ntoarcere-acasă
vino, scoate-mă din clisa cea groasă
dă-mi înapoi rochia de mireasă
şi haina ţesută cu fir de mătasă!

Grăbeşte-te, nu mai întârzia
timpul se scurge nebuneşte
zidul din jurul meu, creşte, tot creşte
degetele îmi cresc pân’la cer
genunchii înalţă trunchiuri de fier, de oţel
armură sunt toată, aştept doar un semn!
– Manole, Manole, cutează îndată, nu mă lăsa să disper!      Versuri de Mara Paraschiv

”Ia cu tine, Mara, amintirile plăcute ale anilor petrecuți la Școala  Gimnazială  Nr. 1o  Bacău! Ia zumzetul din timpul orelor, ia veselia zburdalnică din timpul recreațiilor, ia activitatea noastră permanentă în sprijinul elevilor, spre autodepășire și perfecționare! Acolo, în liniște deplină, continuă-ți ideile creative! Domnul să te așeze în Lumină și Pace!”  – Mesaj  postat de prof.  Ioana Iordache, Bacău