ION  ILIESCU    DESPRE   REVOLUȚIA   ROMÂNĂ  DIN   DECEMBRIE   1989

”Revoluţia, în primul rând, nu este o categorie subiectivă; ea se judecă funcţie de schimbările obiective pe care le determină în viaţa societăţii. Ea există sau nu există; nu poate fi nici admisă sau neadmisă pe criterii subiective, nici confiscată. În legătură cu aceasta, cu raporturile dintre mişcările sau acţiunile care pot să determine sau nu o revoluţie, se poate întâmpla ca o mişcare de masă, oricât de amplă, dacă nu determină schimbări de esenţă, să nu se transforme într-o revoluţie. A fost cazul tuturor răscoalelor ţărăneşti din România. A fost cazul mai ales al răscoalei ţărăneşti din 1907, care, în ciuda celor 11000 de ţărani ucişi de armata regală, nu a dus la revoluţie; nu a schimbat nimic, nici în viaţa ţăranilor, nici a societăţii româneşti. A rămas o răscoală…

În 1989  la noi nu s-au putut produce schimbări din interior, de la vârf, pentru că nici Ceauşescu, nici cei din jur, nu înţelegeau inevitabilitatea proceselor transformatoare care se declanşaseră în jurul nostru şi nici nu înţelegeau neviabilitatea sistemului pe care-l apărau. Pe de altă parte, n-a fost posibil un complot datorită controlului absolut instaurat de Ceauşescu asupra societăţii, în ciuda unor încercări de a se închega anumite mecanisme în vederea înlăturării lui Ceauşescu, dar care nu s-au putut materializa. Deşi unii încearcă să-şi supradimensioneze propriile activităţi în această direcţie, care, altminteri, sunt meritorii. Eu zic că, dacă s-ar fi realizat în România o asemenea mişcare, care să fi dus la izolarea şi la îndepărtarea lui Ceauşescu, nici măcar n-ar fi fost de condamnat; ea ar fi fost benefică pentru ţară. Asta ar fi făcut să se evite sacrificiul de vieţi omeneşti plătit de poporul nostru, mai întâi la Timişoare şi, apoi, în Bucureşti şi în alte oraşe…

Deci, revoluţia română a avut această particularitate. A fost declanşată de o explozie populară şi este meritul poporului român, al maselor orăşeneşti mai ales, al spiritului de abnegaţie al tineretului, atât la Timişoara, cât şi la Bucureşti, unde ieşirea platformelor industriale din 22 decembrie a fost factorul determinant.. Pentru că, altminteri, cu tot eroismul tinerilor din noaptea de 21 / 22  decembrie, putea fi lichidată şi înăbuşită toată mişcarea. Dar, până la urmă, finalizarea s-a produs prin această participare de masă a populaţiei Bucureştilor.”

Ion Iliescu,  fostul președinte al României a murit azi, 5 august, la vârsta de 95 de ani, la Spitalul ”Agripa Ionescu” din Capitală