LA  90  DE  ANI  DE  LA  NAȘTEREA   POETULUI   ONEȘTEAN   GHEORGHE  IZBĂȘESCU

 

Uneori cei din jurul meu se miră  cât de deschis le vorbesc… Se miră și nu înțeleg  că de fapt conversez cu mine, doar cu mine însumi – Gheorghe Izbășescu

 

Acord  perfect

 

De când realitatea a incheiat un acord perfect

cu toate ecourile și emisarii ei

nu mai cârtesc in cușca fiecărei zile,

garsoniera se mută tot mai inspre răsărit.

Corabie enigmatică plutind de la Trotuș spre Troia,

după umbra lui Homer, ignorând

etapele obligatorii ale inălțării.

Deși orașul

o momește cu arhitecți și constructori celebri – Versuri    de    Gheorghe  Izbășescu

 

”Prin scris, prin poezie, Gheorghe Izbășescu se reprezintă, decantându-și propria cheltuire  a vieții în factologia efemeră a cotidianului, pecetluit de mistere sacre: <<Câtă vreme nu reușim măcar să ne menținem / sufletul în forma-n care / ni l-au născut mamele, / zadarnic încercăm să-i cunoaștem naturii / părți din biografia-i plină de plângeri. / Ca un produs al uitării de-acum și de mâine. // Zadarnic încercăm să vedem de ce-n restul/ cărnii se află / ceea ce e doar taină în creier ./ De ce neînțelesurile nu sunt decât/ o alcătuire a limbii. Și au darul / de-a crește ca rezultat al experienței. // De ce mila-nvinge plânsul / din toate pădurile vecine cu îngrijorarea / și capete de sălbăticiuni ajung triste / pe masa mea de scris ./ Vândute de negustorii de suflete rătăcite.>>.

Lirica lui Gheorghe Izbășescu, adesea contorsionată în imagini confecționate la vedere, impune o neliniște continuă a căutării de sine a poetului, ce-și asumă, oarecum livresc, condiția unui Orfeu tracasat într-o lume obscură, cultivându-și discursul cu valențe tezist-inițiatice”.  – Constantin Cubleșan

 

„Poetul imblânzește mitologia, o coboară in spațiul domestic, o hărțuiește tandru și o adulează șiret, fie pentru a-si sacraliza propria biografie, fie pentru a da consistență  existenței amenințate cu deriziunea. Ceea ce reține atenția in această lirică e felul insolit in care poetul se hârjonește in egală măsură cu marile teme culturale și banalitatea diurnă.” – Radu. G. Teposu