MEDALION LITERAR
Întrebărilor cunoscutului om de cultură din Galați, Nicolae Bacalbașa (”De când, de la ce vârstă, trăitul cristalizează sub formă de amintire? Din ce clipă ne descoperim pe acest pământ şi avem sentimentul prezenţei şi continuităţii?”), le răspunde prin cele mai frumoase versuri ale lunii septembrie poeta Mihaela Gudană, bibliotecar la Biblioteca Comunală Ghidigeni (jud. Galați) Ea este autoarea volumelor de versuri ”Elegii albastre : Poeme în zbor”, ”Lumi împărțite”, ”Lumina neatinsă” și a realizat ”Monografia comunei Ghidigeni” (în 2014).
Viața e frumoasă
Viața e frumoasă, cu toate cerurile ei.
Din pajiștile sufletului aride
simți că din rădăcini se ridică toamna.
Tu îmi știi arămiul din frunze
și ramurile întinse până spre tine,
tu ai degete lungi
și cuvinte mieroase,
descântece de ploaie frumoasă.
Picăturile din viața cu tine
se lipesc mereu una câte una
pe coapsele zilei.
Ia-mă ca pe o poezie ordonată,
fă-mă vers galben,
de toamnă aleasă doar pentru tine,
cu ochi de mare albastră
și suflet răvășit de curenți.
Viața e frumoasă și cerul ne va face
dans din curcubeie.
Tu vezi puțin
Tu vezi puțin,
dar ochiul albastru există
își ține respirația deasupra liniei orizontului
de unde vin rar semne străine.
Sunete galbene se conturează firav
pe nervura gândului abstract.
E ramul plin de maturitate
și mângâierile vântului
se amestecă între ele,
pe sus și pe jos,
pe trupul crăpat de statornicie.
Tu vezi puțin,
dar ochiul întomnează galben
puțin cîte puțin în fiecare zi
lângă lacrima strânsă în ploi.
Acasă-i toamnă
Acasă-i toamnă și-a venit
un vânt domol să-mi spună
că cerul tot ți-a înflorit,
ca-n vremea lui cea bună.
Senin de-amiază am avut
și un amurg aparte
că-n asfințit nu a-ncăput
pustiul luat din moarte.
Avem din flori culori sub nor
și-n pomi fructele coapte,
atâtea păsări din decor
au aripi spre departe.
Dac-am zâmbit, amiaza ta
m-a răsplătit pe pleoape
și-un vânt călduț de undeva
mi te-a adus aproape.
(15. 09. 2018)
Versuri de Mihaela Gudană