Vă  (mai)  amintiți de caricaturile  semnate Matty, ce apăreau în  ziarul ”România liberă”?

GLUME  DE  DUMINICĂ

 

– Ionele, cum se numesc ultimii dinți care ne apar în gură?

– Proteza, domnule profesor.

 

*  * * * *

Soția e în casă cu amantul, un tip bine făcut, când la ușă sună soțul, un tip prăpădit, vai de el.

Amantul deschide și îl întreabă ce vrea.

– Păi, știi, locuiesc aici și am venit să mănânc.

– Ciorbă făcută de o zi mănânci?

– Da!

– Ok, vino mâine!

 

*  * * * *

Ceartă în cuplu:

– Dragă, e frigiderul gol, fă și tu ceva de mâncare!

– Mie să nu-mi vorbești cu fă!

 

*  * * * *

– Ei, cum te-ai descurcat cu micuțul în lipsa mea?, o întrebă mama pe tânăra blondă, baby-sitter.

– Foarte bine, doamnă! A înghițit un gândac, dar i-am dat imediat să bea puțin insecticid.

 

*  * * * *

Profesorul de desen se uită la foaia albă pe care i-a dat-o Ionel:

– Ionel, ce-ai desenat aici?

– O vacă în iarbă.

– Dar nu văd niciun fel de iarbă!

– Păi… a mâncat-o vaca.

– Și unde e vaca?

– A plecat când a terminat de mâncat iarba…

 

*  * * * *

Ion către Maria:

– Mario, tu ești neam de boomerang?

– De ce?

– Păi eu te trimit Ia mama ta și tu vii înapoi?

 

*  * * * *

Se întâlnesc doi ardeleni.

– Salut Ioane. Ce faci?

– No, servus, Vasile… iaca plimb melcul…

– Apăi, mă, Ioane… frumos melc ai.

– Am avut altul mai frumos, dar mi-a scăpat și nu l-am mai putut prinde!

 

*  * * * *

– Cum ai ajuns, dragă, să te însănătoșești așa de repede?

– Am respectat ce scrie pe flacon.

– Și ce scrie?

– „A se păstra tot timpul închis”.

 

*  * * * *

– Frate, te invit la mine dacă vrei. Facem un grătar…

– Ok, vin. Ce să aduc?

– Nu prea ai ce. Ia și tu niște carne, ceva de băut și cărbuni. Condimente am eu…

 

 

*  * * * *

Unde mergi Bulă?

– O conduc pe soția mea la gară.

– Și de ce ești supărat ?

– Dacă mă vede vesel nu mai pleacă!

 

*  * * * *

 

– Tată, cumpără-mi și mie o tobă!

– Ei, dacă-ți cumpăr, n-o să mă lași să lucrez în liniște.

– Ba da, tată. O să bat toba numai când dormi.

 

*  * * * *

La interviul de angajare:

– În CV-ul dumneavoastră scrie că faceți, foarte rapid, calcule matematice complicate. Cât fac 374X859?

– 52.

– N-ați dat răspunsul corect.

– Da, dar l-am dat rapid!

 

*  * * * *

EI: – Te iubesc

Ea: – Îmi pare rău, am soț !

EI: – Ești așa frumoasă… că meriți doi!

 

*  * * * *

– Ioane, de câte ori te trimit în beci, ieși băut.

– Păi da Marie… trebuie să-mi fac curaj să ies!

 

*  * * * *

 

Un englez, venit în România la o nuntă, este oprit de un polițist:

– Bună ziua, vă rog să-mi spuneți dacă ați băut!

– Da! Pentru că nu îmi plac ceremoniile religioase, am ieșit din biserică și am băut câteva beri într-un bar. Apoi, la restaurant, pentru că muzica nu era pe gustul meu, m-am delectat cu o sticlă de vin românesc, iar la final, pentru a sărbători cum se cuvine evenimentul, am băut împreună cu socrii două sticle de whisky.

Polițistul, vizibil iritat, îl întreabă:

– Dumneavoastră pricepeți că v-am oprit pentru a vă testa alcoolemia?

– Sigur, am înțeles foarte bine! Dar, dumneavoastră pricepeți că asta e o mașină englezească și e condusă de soția mea, nu de mine?

 

*  * * * *

Trei țărani se mută la oraș. După 3 luni, ei se întâlnesc și încep să-și povestească despre cum s-au adaptat ei la oraș.

Primul: – Bă, e rău la oraș, mă, cu scările. La noi numa urcai câteva scări și ajungeai în casă. Aici trebuie să urc numai în zig-zag.

Al doilea: – Bă, eu am probleme cu apa. La noi era apă la fântână, scoteai apa frumos din fântână și beai apă, aici urcă greu pe țeavă…

Al treilea: – Bă, eu am probleme cu vecinii. Când mă întorc seara pe la 3 noaptea, cum stau la etajul 8, ajung în fața liftului și acolo scrie clar: ”Pentru 4 persoane”. Așa că trezesc încă 3 vecini ca să pot urca…

 

*  * * * *

Un bărbat stătea de vorbă cu soția lui:

Ea: – Zi-mi ceva care să mă-nnebunească!

El: – Vecina și-a cumpărat pantofi ca ai tăi.

 

*  * * * *

Doi colegi de serviciu stau de vorbă la telefon:

– Ai fost plecat, vara asta, în concediu?

– Da, la peste 5000 Km de Tenerife.

– Wow, unde mai exact?

– Acasă, la Iași!

 

*  * * * *

Gheorghe și-a cumpărat telefon mobil, să se dea mare la stână. Într-o zi, dimineața, sună telefonul. Oile ridică toate capul și se uită la cioban. Gheorghe pune palma peste microfonul telefonului, după care le spune oilor:

– Pe mine mă caută…

 

*  * * * *

– Alo? Bună ziua. Suntem de la Speed Internet și dorim să vă facem o ofertă pentru accesul la internet!

– Sunt nevoit să refuz! Nu cred ca e mai bună decât oferta pe care o am acum!

– Scuzați-mă, dar ce furnizor de internet aveți acum?

– Pe vecinul!

 

*  * * * *

– Ce capitală are Marea Britanie?

Liniște.

O voce din spate: – Dar ne-ați spus să învățăm capitale de țări… nu de mări!    

GLUME   APĂRUTE  ÎN  ZIARUL ”PRAHOVA”

 

BONUS,  DE  LA  PLOIEȘTI!

 ”Mai  actuale  ca oricând!”

 

 Clasicii literaturii noastre nu prea au fost vizionari. Ba, dimpotrivă, chiar un pic sau mai mult defazaţi.
Luăm un prim exemplu la-ntâmplare: numitul Eugen Jebeleanu. Că doar el a scris: „Patria e ţărâna pe care o calc / E văzduhul pe care-l respir”. Nimic mai greşit, fiindcă nu respirăm drone! Iar ţărâna – adică pământul – nu prea ai voie să-l calci cum şi pe unde te taie capul.
În plus, tot sus-numitul poet a mai băgat în literatura noastră de cândva ceva gen: „Nu mai vrem Enola Gay!”.(Pentru cei care n-au luat Bacul, amintim că aşa se numea avionul din care a fost lansată prima bombă atomică).
Drept e că nu-i nici urmă de aşa obiect zburător, dar bolta ţării e străbătută de zor de F 16, MIG-uri şi altele OZN-uri.
Ce-i drept, maestrul a nimerit-o cât de cât cu versurile: „Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă deasă…/ Nu mai cunoaştem drumul către casă / Suntem uşori, şi ceaţa e ca fumul /Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?”.
Astea din urmă sunt – vorba aia, „mai actuale ca oricând” – şi se constituie drept circumstanţe atenuante, care vor fi aduse ca argument pentru menţinerea lui Jebeleanu pe linia de plutire a Literaturii române. Mai ales că seamănă, chiar dacă nu răsare, cu romanul „Călătorie la capătul nopţii” al franţuzului Celine!
Sărim la Arghezi. Ce rost mai au versurile „Unde sapa sapa locul /  Sare din pământ norocul”, nimeni nu ştie. Doar companiile străine – sape, foraj, chestii, petrol…-  dar asta e altă mâncare de peşte. Plus că a mai băgat şi ceva anapoda rău cu vremurile: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”. Păi, cine mai citeşte azi, în afară de câte un rătăcit?
Fondanta pe coliva literaturii o pune chiar Blaga. Că zice filozoful: „şi nu ucid / cu mintea, tainele ce le-ntâlnesc / în calea mea /  în flori, în ochi, pe buze ori morminte”. Nu de alta, dar o primărie – din Arad, deocamdată – interzice depunerea de flori sau coroane taman la locurile de veci, pe motiv că poluează văzduhul cu drone!
Noroc că Blaga mai drege busuiocul, cu vorbe potrivite vremurilor de azi: „şi tot ce-i neînţeles / se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari”.
Coşbuc, fără dubiu, rămâne fie şi numai pentru: „Nu cerceta aceste legi / Că eşti nebun când le-nţelegi”.           Articol  de  Florin Tănăsescu, apărut  în  cotidianul  de opinie  și informație ”PRAHOVA”, care apare la Ploiești