DE  ZIUA   INTERNAȚIONALĂ   A   CITITULUI   ÎMPREUNĂ

S-a depărtat, prin acte și fapte îndelung cumpănite, de cugetătorii care socoteau că mirajul averilor îndepărtează omul de viața virtuoasă, de maeștrii spirituali care refuzau orice asociere între fericire și „realizările exterioare sinelui” ori de filosofii care înscriau bogățiile, onorurile, ba chiar și vigoarea trupească între „lucrurile indiferente”. A preferat să cunoască îndeaproape toate aspectele „stării de bine”, înainte de a cerceta, din perspectiva agreată de școala stoică, semnificațiile … depline și râzătoare ale „ataraxiei” și „eudaimoniei”. S-a acomodat cu temerile provocate de anii târzii ai domniei lui Tiberius, când urmașul lui Augustus (aproape că) devenise o „figură paranoică și antisocială”, cu spaimele developate de înclinațiile criminale și poftele perverse ale lui Caligula, cu decăderile din rang și tratamentele umilitoare aplicate de Claudius. A fructificat apoi șansa de a fi „tutorele”, consilierul, prietenul lui Nero și de a confecționa discursuri întru glorificarea unei epoci degajate de ură, mânie, sete de răzbunare sau, într-o altă frazare, unei epoci supraimpresionate de un conducător „care nu și-a petrecut tinerețea în războaie civile și certuri aprige cu rudele cele mai apropiate”.

S-a atașat de vechile și noile pământuri romane, de Cetatea Eternă și de societatea „în care vorba neinspirată poate să te ucidă, iar lingușeala josnică să se întoarcă împotriva ta”, de Alexandria, cu climă blândă pentru trupurile suferinde și cu pilde generoase pentru mințile cutezătoare, dar și de „stâncile Mării Corsicii”, în stare să preschimbe exilul într-o atât de necesară experiență pentru cei care înțeleg să-și accepte, nu să-și înfrunte destinul. Astfel a declamat că „patrie îi este întreaga lume și că în fruntea ei se află zeii, cenzori ai faptelor și vorbelor sale !” S-a hotărât să participe la desfășurările grandilocvente ale  puterii („nu există drum ușor care să ducă de la pământ la stele”), să redefinească morala în funcție de conjunctură („nu contează ce a făcut Seneca drept consilier al lui Nero, ci ceea ce a făcut astăzi”), să se despartă de „vițeii de aur” – plăcere, avere, putere – chiar în momentul în care au ofensat faimoasa instituție a auto-cunoașterii.     Corvin Bejinariu

 

CITATE    CELEBRE  ALE  LUI   SENECA

 

 

Fii îngăduitor, căci toți avem nevoie de iertare.

 

Viața e ca o piesă de teatru: nu contează cât de mult durează, ci cum se desfășoară.

 

Sufletul este unica valoare a omului. El îl face pe slujitor egal cu stăpânul lui.

 

Unii trăiesc fără nici un ideal, fără nici o țintă. Trec prin lume ca niște fire de paie pe un râu. Nu merg ei, ci curentul îi duce.

 

Atașează-te de cei care te pot face mai bun și primește-i pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni.

 

Viața seamănă cu o poveste. Ceea ce contează nu e lungimea ei, ci valoarea ei.

 

Nu vei fi niciodată fericit dacă te vei mânia că cineva e mai fericit decât tine.

 

Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața înapoi.

 

Prietenia sfârșeste acolo unde începe neîncrederea

 

Toată arta nu este decât o imitaţie a naturii….[..]

 

Sărac nu este cel ce are prea puţin, ci cel ce doreşte prea mult.

 

Norocul este ceea ce se întâmplă când pregătirea întâlneşte prilejul.

 

Speranţa este numele unui bun nesigur.

 

Cel care nu este în stare să trăiască în prezent stă suspendat în viitor.