A   fost  odată   RAFO …

UN    MINUT   ONEȘTEAN

 

Sătul de  căutarea de noi comenzi pentru firma de construcții pe care abia o înfiripase întreprinzătorul Popa și-a îngăduit într-o duminică să treacă pe la biserica orașului, ce aduna întotdeauna în această zi dar și la sărbătorile religioase, lume de toate vârstele. Slujba religiasă era pe sfârșite iar clopotul bătea cu putere, rezonanța sa făcând aproape ca să vibreze  toate clădirile din jur dar și  toată întinderea parcului, până spre Trotuș… Când se uita el mai bine a văzut un muncitor pe care îl cunoștea de pe platforma petrochimică, în marginea unui ”pâlc” de femei, ce aveau broboada  acoperindu-le  fața.  Și-au dat mâna și poate  și din dorința de a mai schimba o vorbă, s-au întins la taclale, plângân-du-se  mereu că  acum toată ziua este ocupat!A întrebat pe cine a mai văzut la biserică, dar nu a spus un cuvânt despre  ce l-a făcut să iasă din casă în această zi de duminică…

Lumea a început să se retragă, cu dorința de a se întâlni la Sfânta biserică, duminică, peste o săptămână… Nostim era faptul că  fiecare avea un loc  al său de unde asculta slujba religioasă și din priviri se recunoșteau, bucurându-se de revederea la această zi mare!

Când au văzut că  trebuie  ca să plece , la poarta bisericii  întreprinzătorul s-a trezit că în urma sa este chiar preotul care a săvârșit slujba religioasă, în ”odăjdiile” sale lungi, până în pământ. Puțin încurcat  de această întâmplare și părându-i-se chipul cunoscut, preotul, în umbra măreției bisericii orașului, dând să treacă, a întrebat:

-Putem să facem cunoștință?

A primit o mână rece și o privire de complezență…

-Da! Popa mă numesc…

– Și eu sunt popă, dar cu studii la seminar!

Răspunsul curajos al preotului  l-a făcut pe  ”firavul” om de afaceri Popa să nu mai spună nimic, nicicum cumva că  prin firma sa vrea ca să  realizeze lucruri mari în acest oraș moldav!

Doar muncitorul de pe platforma  petrochimică a păstrat în suflet această amintire! Ce mare a fost  pentru el ziua în care, după doar câteva săptămâni  s-a întâlnit cu același preot  pe stradă! Era tot o zi de duminică, spre după – amiază când acesta  l-a recunoscut  și l-a întrebat:

– Unde ai fost?

Amărât, după un schimb de lucru în care instalația chimică la care lucra a funcționat  defectuos, abia de a răspuns…

-La slujbă, părinte!

-Și eu tot la slujbă am fost!

Doar că preotului îi strălucea privirea a bucurie iar în sufletul muncitorului de pe platforma  Borzeștiului s-a mai așezat o amintire de povestit celor din jur și nepoților…                    Ion Moraru