BIBLIOTECA    DE    UMOR

 

Ei, de la ce ne-am luat? Ne-am luat că eu îmi călcam pijamaua, pentru că, eu nu pot să adorm dacă lenjeria de pat și hainele de somn nu sunt spălate, călcate și netede ca sticla. Mie îmi trebuie materialul fin, croit din mătasea gândurilor pure, altfel mă foiesc pe toate părțile de parcă aș dormi pe un pat de ace de arici.

Și m-a văzut al meu cum dădeam la fierul de călcat ca în parcul de distractie… Vine glonț, face o față de parcă prinsese factura la energie direct în gură, îmi smulge cablul din priză de era să lase tot cartierul fără curent și zice:

– Ce-ți trebuie, măi femeie, să-ți calci pijamalele pe criza asta energetică?! Dormi așa, ce, te zgârie?

– Păi, știi foarte bine că eu dacă nu le calc, nu pot să închid un ochi!

– Dormi așa, sau mai bine nu-ți mai lua pijama deloc!

Nervoasă, stau eu și privesc cablul atârnând ca o coadă de șoarece leșinat și-mi zic în gând: „Ia uite, mă, ce-mi face mie cu criza  asta  energetică…. Lasă că te prind eu la cotitură, amice!”

N-a trecut mult și a venit seara. Cum el este un gurmand de nivel olimpic, îl văd cum pregătea un pui la rotisor, împănat frumos cu unt, uns cu mirodenii fine, de mirosea în toată bucătăria a sărbătoare națională. L-a băgat cu mândrie în cuptorul electric, care duduia mai ceva ca o termocentrală. M-am dus glonț, am rotit butonul de STOP și i-am tăiat maioneza direct:

– Păi tu, măi omule, pe criza asta energetică îți bagi pui la rotisor?! Vrei să rămână Casa Poporului fără lumină? Vrei să stea în întuneric aleșii neamului, să nu mai vadă unde pun ștampila pe legi? Mănâncă-l crud sau fă-i vânt cu evantaiul!

S-a albit la față, s-a enervat, dar n-a zis nimic. Doar stomacul lui a scos un sunet de jale.

A doua zi dimineață, mă spălam liniștită pe cap. M-am clătit, mi-am pus prosopul și, când am dat drumul la feon pe treapta maximă de aer cald, apare el ca o furtună. Mi-l smulge din priză de era să-mi zboare din mână și urlă triumfător:

– Mergi afară și usucă-ți pletele! Sunt 40 de grade la umbră, nu vezi că e criză energetică?!

– Măi omule, am provocat eu criza asta?! i-am strigat eu, dând din cap ca o cântăreață de muzică rock. Au provocat-o ei! E o criză artificială, făcută la minut pentru mărirea taxelor și îngreunarea traiului poporului! Nu am fabricat-o eu, da? Aleșii neamului ne ard la buzunare și tu te iei de feonul meu!

Am oftat adânc, el n-a mai zis nimic și s-a retras în camera lui. Zic: „Bun așa, dar n-am terminat. Lasă că-ți coc eu altceva!”

Nu trec zece minute și aud un zumzet familiar. Dăduse drumul la aerul condiționat de ziceai că eram la Polul Nord, iar pe birou își băgase la încărcat laptopul, telefonul, tableta și probabil orice alt aparat cu baterie din casă.

Aha, stai așa! M-am dus ca o umbră, i-am oprit aerul condiționat și i-am smuls toate încărcătoarele din priză dintr-o singură mișcare de ninja.

– Ce faci, femeie?! sare el ars. Am nevoie de telefon, trebuie să vorbesc!

– Păi vrei să consume telefoanele tale toată rețeaua națională? Vrei să nu mai aibă cu ce să plece aleșii neamului în vacanțele alea de lux în Maldive? N-ai decât să comunici prin porumbeii păcii! Iar la capitolul ”aer condiționat”, avem frigiderul. Te duci frumos, iei niște pungi de gheață de la congelator, le pui direct pe tine și te răcești natural. Că doar e criză!                Proză  de  Angelica  Alexe (în foto)