RĂSFOIND   PRESA STRĂINĂ  – ”DAGEN” (SUEDIA)

Devenim din ce în ce mai singuri – și din ce în ce mai pricepuți la a nu fi nevoiți să-i suportăm pe ceilalți!

În urmă cu puțin peste douăzeci de ani, 12 la  sută dintre suedezi spuneau că își descriu viața în  singurătate. Astăzi, cifra este de 32 la sută. În aceeași perioadă, proporția celor care își descriu viața ca fiind bogată în prieteni a scăzut, de asemenea, de la 75 la 45 la sută. conform studiilor pe termen lung ale Kairos Futures. Alte organizații,  precum  Statistica  Suediei ori Consiliul Național  pentru Sănătate și Bunăstare  ”măsoară” singurătatea în alte moduri și, prin urmare, oferă niveluri diferite. Însă imaginea singurătății ca problemă socială în creștere este clară.

Faptul că fiecare al treilea suedez își descrie viața ca fiind solitară nu este, desigur, același lucru cu fiecare al treilea suedez care stă singur acasă. Singurătatea este mai complicată de atât. Este posibil să ai colegi, familie, prieteni și sute de contacte prin intermediul aplicațiilor de pe telefon și totuși să-ți fie dor de cineva care te cunoaște cu adevărat. Dar această evoluție ar trebui să ne îngrijoreze. Nu în ultimul rând pentru că coincide cu o alta. Am devenit foarte buni la construirea unei societăți în care nu trebuie să ne suportăm unii pe alții.

Mâncarea poate fi lăsată afară. Munca se poate face de acasă. Operațiunile bancare, cumpărăturile și practic toată colectarea de informații se pot face fără a întâlni o singură persoană. Majoritatea lucrurilor au devenit mai convenabile. Și să fim sinceri, multe dintre ele sunt plăcute. De asemenea, apreciez că nu trebuie să stau la coadă la bancă și că pot să-mi primesc ceea ce am nevoie la ușă. Nu există nicio virtute anume în a face viața de zi cu zi mai complicată decât este necesar atunci când instrumentele care o fac mai ușoară sunt la îndemână.

Problema apare atunci când eliminăm atât de multe fricțiuni încât ne eliminăm și unii pe alții în același timp. Tentația există pentru că oamenii sunt, ca să fiu sincer, destul de dificili. Un prieten adevărat nu este întotdeauna de acord. Un copil  te întrerupe. Un coleg înțelege greșit. Un partener este obosit exact când ai nevoie să vorbești. Oamenii cer compromisuri, răbdare, iertare și uneori să facem lucruri pe care nu avem chef să le facem deloc.

Și acum urmează următorul pas. Inteligența artificială generativă ne poate comunica, în timp ce așa-numita „IA agentică” va putea din ce în ce mai mult să acționeze în numele nostru, rezervând călătoria, efectuând achizițiile și îndeplinind comisioanele.

Trebuie spus imediat că nu sunt unul dintre cei care cred că inteligența artificială este rădăcina tuturor relelor. Însă cea mai recentă evoluție conține ceva care merită mai multă atenție decât întrebarea despre ce sarcini poate îndeplini IA.

Un nou raport al unei organizații internaționale  descrie cum oamenii nu numai că cer informații de la IA, ci și solicită sfaturi despre relații, durere, moralitate, spiritualitate și cum ar trebui trăită viața. Autoarea raportului, Ana Catarina de Alencar, subliniază atracția evidentă a prezenței IA 24 de ore în 7 zile ale săptămânii. Nu obosește de conversație. Nu devine nerăbdătoare.

Și aici e problema. Pentru că o ființă umană rezistă. Are propriile nevoi. Poate că am subestimat valoarea acestui lucru.Desigur, nu trebuie să romantizăm stângăcia. Însă o viață complet lipsită de fricțiuni riscă, de asemenea, să devină o viață în care evităm chiar lucrul care ne modelează: ceilalți oameni.

Tehnologia va deveni probabil din ce în ce mai eficientă în imitarea atenției, răbdării și poate chiar a iubirii. Prin urmare, întrebarea presantă nu este doar cum poate deveni IA umană. Ci cât de umani intenționăm noi înșine să rămânem. Pentru că umanitatea nu este lipsită de rezistență. Ne cere ceva. Să vedem. Să ascultăm. Să rămânem. Să vorbim deschis. Să iertăm. Să punem uneori deoparte ale noastre de dragul altcuiva.

Articol – editorial, semnat de Felicia Ferreira, în ziarul ”Dagen” (Suedia)