Pornim acest  medalion plastic  prin a aminti că  ”unul dintre  primii  pictori  de portrete  ale cărui opere sunt prezente în colecțiile mai multor muzee din România, a fost Iosef August Schoefft (1809 – 1888). German de origine, părinții săi s-au stabilit la Pesta în sec XVIII, dar  el  ajunge la București fugind de acasă pentru că părinții nu au fost de acord cu căsătoria sa. Își face reclamă în  <<Curierul Românesc>>, organizează o expoziție într-o sală a Colegiului  <<Sfântul  Sava și atrage un public numeros. Portretist versat, scoate în evidență trăsăturile suave, privirile languroase și eleganța siluetelor tinerelor domnișoare. Execută însă și portrete ale unor doamne vârstnice, nu foarte flatante pentru modele, căci nu le idealizează trăsăturile și nu le ascunde vârsta, le reprezintă împodobite cu pene, flori și bijuterii, afișând astfel o compensatorie splendoare!”  Astfel  aflăm  – grație site-ului Muzeului de Artă din Craiova – cum s-a făcut cunoscut  acest pictor portretist  la apariția  primelor portrete  din arta românească.

”Într-o anumită conjuctură trebuie să ne întoarcem  la origini, la modul de viață de la care am plecat, cu meșteșugurile care << ne-au  îmbrăcat>> întotdeauna”, a  declarat doamna Doina Brumă, de la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti”  din Onești la vernisajul de la această instituție a  expoziției ”Țara mea de dor”, cu lucrări semnate de Maria Ungurean din Comănești, absolventă a Școlii Populare de Artă Bacău. Ea a avut recent o expoziție similară  la Casa Memorială  ”Nicu Enea”, de la Valea Arinilor (Moinești), lucrările fiind prezente  și la o expoziție internațională din Japonia!  Doina Brumă  a amintit faptul că ”o pleiadă de pictori prin lucrările lor, recompun  lumea arhaică, tradițiile și autenticitatea României interbelice, a României antebelice. Doamna Maria Ungurean (ce expune pentru a doua oară la Onești), are  o atenție deosebită la  detaliu, reușind ca să  surprindă  atitudinea, mișcarea și dinamica celor pe care i-a surprins în lucrările sale. Mai mult, ea  este foarte atentă și la felul cum sunt îmbrăcate personajele! Cu deosebită acuratețe poți să te inspiri din lucrările sale (foto colaj)  pentru a vedea  valențele costumului tradițional  românesc!”  Doina Brumă a apreciat că ”dragostea pentru pictură o urmărește în viață” pe  artista plastică din Comănești și a felicitat-o  pentru succesele obținute, dorindu-i  cât mai multe astfel de reușite!

Maria Ungurean a ținut să ne spună că ”toate persoanele  pe care le vedem în tablouri  reprezintă România! Am expus aici toată frumusețea românilor, indiferent de perioada politică, pentru că oamenii au rămas aceeași!”

Fiind  din ce mai des întâlnit faptul că fiecare vernisaj de artă devine  o adevărată lecție a vieții, arătând că ”simțământul patriotic  nu este specific generației noastre”, autoarea lucrărilor a  recitat, cu un patos greu de transpus în cuvinte  înflăcărata poezie eminesciană ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!” Știți cum a fost primită  această emoție profundă a trăirii unui  înalt sentiment? ”Spada ta de sânge dușman fumegând, / Și deasupra idrei fluture cu vântul / Visul tău de glorii falnic triumfând, / Spună lumii large steaguri tricoloare, / Spună ce-i poporul mare, românesc, / Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, / Dulce Românie, asta ți-o doresc”! Cu  rostirea unui  mare adevăr:”Fiecare generație, la rândul ei, are momentul său de revelație!” Iar doamna Doina Brumă a evidențiat această recitare  pasională a versurilor lui Mihai Eminescu mărturisind că ”Maria Ungurean  este descendenta unei familii de italieni, iubind și mai mult țara!”

Sfătos  cu cei prezenți la acest vernisaj profesorul Petre Colăcel (comăneșteanul  care  dă pe pârâul Bânțului – unde a copilărit-  toată lumea  despre  care vorbește cu mult farmec), a remarcat  faptul că ”prin lucrările sale  Maria Ungurean ne propune  lucruri noi față de ceea ce știm, de la Casa Memorială  <<Nicu Enea>>! Totul este despre viața rurală și știu ce este  un cuptor,  o bunică, o măicuță care leagănă copiii! Iar  fondul fundamental este cu alb, culoare ce mă apropie ca de un concert  de muzică simfonică!” Dacă acordurile acestei muzici nu s-au auzit, am înțeles mult mai multe din ceea ce a  mai menționat cuceritorul profesor Petre Colăcel: ”La bază Maria Ungurean e  asistentă medicală, dar iată ce a surprins în tablourile sale – << mama >>, o femeie simplă de la țară, care nu bea cafea ci… ceai de urzici!,  << Plutașii de pe Bistrița >>, ce nu sunt în exercițiul funcțiunii! Am văzut și Toaca și la Broșteni,  unde  e cel mai periculos loc pentru plutași…  << La arat, cu boii  și  cu caii >>, o îndrăgostită în mijlocul unui peisaj, în care pomii înfloriți mi-au  liniștit într-un fel sufletul! Toate  minunile acestea  sunt pe culorile sufletului meu! Meseriașii sunt  pe cărările lor, pe  cărările mele îmi place  ce am văzut în această expoziție!”

Prezent la  acest eveniment la ”opinii  și comentarii” pictorul oneștean Ioan Tripa ”și-a scos pălăria” în fața  lucrărilor  expuse, cu  mărturisirea :”chiar dacă mă mișc într-un registru plastic total  opus, mi-amintesc din copilărie de  <<călcătura>>  țăranului! Am toată admirația  pentru sinceritatea  acestor lucrări!”

Vernisajul  expoziției ”Țara mea de dor ” cu lucrări semnate de Maria Ungurean ”a fost ochit” și de epigramiștii Grupului de Literatură și Artă ”Metafore  comăneștene”(Octav Dospinescu  ”dând la țintă” catrenul ”Cu asemenea talent  de soi / Este cert, de bună seamă / Că Maria-i pentru noi / Un artist de pus în ramă!”)  dar și de cronicarul Ion Moisă! Acesta a încheiat procesul  verbal  al  evenimentului și ”înțepând  cu măiestrie”, a subliniat că ”doamna Ungurean, prin lucrările sale care au provocat multe discuții, ne-a pus iarăși pe drumuri… Și cum să mă uit la picturi fără să rămân tablou…  când  din toate țărăncile, nici una nu era…cu poale-n brâu (?!?)”   Articol realizat de   Ion Moraru, Colaj  foto Lucica Pîrțac, Onești