Prezentăm în premieră, două poeme scrise de domnul profesor Constantin Comăneci (ani mulți, director al Școlii Gimnaziale Cașin). Cu orele de studiu, transformate în  puternice lecții de viață, acest profesor a urcat  pentru  devenirea  și împlinirea  de a fi adevărați  cășuneni – vlăstare din râvna muntenilor ajunși  în  urmă  cu peste 300 de ani pe aceste meleaguri – numeroase generații de  elevi!  Târgu Ocna și Bacăul (unde și-a făcut studiile), Ciortea – com. Helegiu, Mănăstirea Cașin și Cașin (locurile  unde și-a desfășurat activitatea didactică) dar și Oneștiul, Buciumul, Bogdăneștii, Oituzul și multe, multe alte localități pe unde-și poartă pașii și gândul distinsul domn profesor Constantin Comăneci se vor bucura  citind aceste versuri  care rezonează cu sufletul oricărui iubitor de  frumos! Pentru că poezia este o formă lirică prin care autorul ne transmite  propriile sentimente și starea de spirit, prin emoțiile pe care le simte… Pentru a completa ori a înlocui  o semnificație aparentă. După cum spunea Nichita Stănescu:”Poezia nu este numai artă; ea este însăși viața, însuși sufletul vieții!” Menționăm că profesorul Constantin Comăneci este și autorul unui incitant volum despre viața de pe valea Cașinului!

 

*

 

Ne-am născut din greșeală,

Am trăit în greșeală,

Plecăm din greșeală…  

 

 

Recunoaște-ți vina de a păcătui

Și dă-ți socoteală  pentru ce-ai greșit!

Nu lăsa pe alții piatra să ți-o ducă!

Răspunde de fapte ce îți aparțin!

 

 

Și cu bărbăție mergi,

La  Judecata ce Domnul o știe,

Și acceptă soarta, de-i bună sau rea,

Pentru care singur ai crezut în  ea!

 

 

* *

 

 

A  apărut Năzdrăvanul,

Cu pretenții mari, sărmanul!

 

 

Casa parcă a luminat!

Mama însă, s-a întristat…

Tinerețea i-am furat,

Liniștea s-a spulberat!

 

 

La cei 14 anișori,

Să fii mamă sau să mori?!

 

 

Dumnezeu  i-a protejat,

Și pe ea și pe băiat!

Cu dădacă la-ntâmplare,

Am pătruns în lumea mare…

 

 

M-a urmărit o întrebare:

– Ce mă fac când  voi fi mare?

Cărăuș, cioban sau domn?

 

 

Am ales  drumul greșit,

Dar în timp mi-am revenit,

Și cu chiu cu vai, măi frate

Am găsit drumul spre carte!

 

 

Nu prea multă să uimesc,

Nici ca să mă prăpădesc,

Mulțumescu-Ție, Doamne,

Pentru că-ai avut răbdare!

 

 

Mi-ai dat viață și putere,

Părinți buni și respectați,

Ce mi-au lăsat moștenire

Un nume de pomenire!

 

 

Dar și eu la rândul meu,

Cu   respect pentru Dumnezeu,

Să las lumina aprinsă,

Pentru toți ce vor afla

Despre existența mea!      Versuri   de  prof. Constantin   Comăneci, Cașin