Caricatură  de   Nicolae Viziteu (Vaslui)

George Călinescu vorbind la o şedinţă a Uniunii Scriitorilor (de faţă era şi Tudor Arghezi!):

-Literatura română este ca o sală de clasă cu elevi în ea. În prima bancă se află Eminescu. Locul de lângă Eminescu este gol! Urmează un şir de bănci goale şi dăm de … Tudor Arghezi!!!

 

 

– Cât mă costă? Întreabă Paganini pe vizitiul care tocmai îl adusese la concert în seara aceea.

– Douăzeci de franci!

– Cum, s-au scumpit trăsurile?

– Nu! Dar când câștigați 4 000 de franci cântând numai pe o singură coardă, puteți plăti douăzeci de franci unui birjar.

– Uite ce-i! Ia deocamdată doi franci și ceilalți îi vei primi când vei reuși să mă duci pe o singură roată, îl atenționă celebrul violonist.

 

Baudelaire, celebrul poet francez, a fost întrebat de o vanitoasă și vârstnică doamnă, căreia toată lumea îi făcea complimente:

– Câți ani îmi dați, maestre?

Poetul i-a răspuns ușor sarcastic:

– De ce v-aș mai da și eu, din moment ce aveți deja atâția?!…

 

Marele scriitor american Mark Twain a făcut într-o zi o excursie cu mașina, cu un prieten care abia își luase permisul de conducere. Cotind, prietenul îi propuse lui Twain să se oprească la o grădină unde se mânca foarte bine, dar făcând o mișcare greșită cu volanul a nimerit exact într-un pom. Mark Twain, ridicându-se, după ce fusese trântit din cauza frânei neașteptate, l-a întrebat cu răceală pe prietenul său:

– Fii bun și spune-mi cum oprești mașina când nu ai nici-un pom la îndemână?

 

Odată, Victor Hugo, unul dintre cei mai mari scriitori francezi, a călătorit în străinătate.

La frontieră, un jandarm, completându-i biletul de liberă trecere, l-a întrebat:

– Cu ce vă îndeletniciți?

– Scriu, răspunse Hugo.

– V-am întrebat în ce fel vă obțineți mijloacele de existență.

– Cu pana, îl lămuri scriitorul.

Jandarmul, deplin lămurit, își notă conștiincios în formular: „Victor Hugo, negustor de pene”.

 

Scurt-isme

 

– Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)

– Ce mică-i lumea ! (Gulliver în ţara piticilor)

– Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)

– De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un văr. (George Topârceanu)

– Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)