”Cuvinte  meșteșugite” de  prof. Dana Magdalena Udrea

Iubesc cu ardoare fiecare moment al vietii. Dacă e perfect, sunt in extaz, dacă e trist, sunt in agonie.

          Extazul imi dă sclipiri in ochi sau mă poarta-n reverie, extazul e chipul surâzător și umed, extazul e preaplin. Agonia mă răscolește, imi sfâșie lăuntrul, imi innegurează seninul ochilor, mă ingenunchiază pentru o clipă, dar imi pulsează forța-n vene. E forța revelatoare. Viata e un DAR, un DAR ce nu trebuie irosit.            Îmi doresc cu ardoare sa fiu câteodată secundul, altă dată  ”căpitanul navei” vieții… Îmi doresc cu ardoare să ii dau forță, putere, speranță, imi doresc cu ardoare să simt natura-n vene.           Îmi doresc…

Lumi bogate se ascund in undele adânci ale oglinzii sufletului. Sunt persoane – cărți deschise, cu profunzimi curcubee, redate-n strălucirea pupilei, dar sunt și oameni care ”și-au tras obloanele peste ferestrele sufletului”, pentru a se proteja de intruși sau pentru a ascunde taine vinovate sau vise interzise.

Ochii mei sunt atât de expresivi încât n-ar putea sa ascundă bucuria, tristetea, admiratia, dispretul, iubirea, pretuirea. Si nici n-as vrea ”să trag obloanele”… Profunzimile, sinceritatea, veridicitatea sentimentelor noastre sunt ”punți de legătură” cu cei din jur.

Se spune ca trăiești tot atâtea vieți câte cărți citești! Crești, te dezvolți, râzi, plângi, iubești, urăști, admiri, disprețuiești sau aspiri spre noi idealuri.

  Câtă iubire, câte trăiri, câte revelații îți pot oferi cărțile! Intrăm in universul fiecăreia, poate sceptici la început, poate avizi de noi experiențe, ne afundăm in firul epic, ne contopim cu personajul preferat, ne oripilăm când conștientizam câtă cruzime sălășluiește in unii oameni sau ii mulțumim cerului pentru blândețea și bunătatea unor personaje, trăsături care asigură perpetuarea speciei umane pure și adevărate, cultivarea optimismului in oameni.

Cuvântul e atributul primordial ce ne diferențiază de regnul animal și de  regnul vegetal. Cuvântul e cheie: deschide uși, deschide suflete, luminează chipuri, ne luminează existența. Cuvântul e ințelepciune. E ințelepciunea premergătorilor noștri, care au rostit cuvântul, l-au preamărit in versuri, in proză, in iubire. Iubesc cuvântul. E cheia noastră spre mai bine. E speranță și iubire și firesc. Ce-i mai puternic decât un “război” al cuvintelor?