VERSURILE   PRIMĂVERII

 Din revista ”Thymes” (anul VI, ianuarie – martie 2025), ce apare la Giroc, în jud. Timiș. Această localitate (din care prezentăm două imagini, una  veche – cu  Biserica ”Sf. Dimitrie”, constrută în 1759,  și alta  nouă- cu  sediul Primăriei),  a ajuns la peste 22 000 locuitori, față de 8 300 în 2011. Colegiul de redacție  al  revistei ”Thymes” :Redactor-șef: Daniel Luca, Secretar de redacție: Laura Gheorghiu, Redactori: Daniel Mariș, Daniel Marian, Nicolae Toma.

 

Suntem vise

 

 

Suntem două cărări împreunate-n șoapte

Și-n vise și în slove și-n tot ce ne trăiește,

Suntem adânca taină a plângerilor toate …

Suntem povestea sfântă ce-n viată ne unește.

 

 

 

Îți tot colind prin minte și prin suflet

Cu bucuria celui ce nu cere.

Îți las zâmbetul meu ce-aduce vuiet

Să-ți întărâte sângele prin vene …

 

 

 

Te mai ascult și te mai scriu în noapte,

Mă mai citești și tu printre cuvinte,

Suntem împreunarea a două frunze coapte

Ce zboară împreună și totuși despărțite …

 

 

 

Îmi ești prezent în cuget și inimă, deodată

Și liniștea mi-o tulburi ca să mi-o liniștești,

Îmi muți mintea în suflet, iar eu o fac uitată

Și zbor cu două aripi în lumea ce-o clădești …

 

 

 

Suntem două speranțe unite într-un vis

Două bucăți de sferă ce încă rătăcesc,

Două încătușări ce încă n-au atins

Miracolul iubirii … ascuns în univers …  Versuri de  Ina Dumitrescu

 

Zbor

 

În serile abătute și leneșe,

copilul scutura cerul de idei,

își lua scara și urca pe acoperișul casei

pregătit de zbor …

 

 

 

Ah, visul lui era înalt!

… se-mpodobea cu pene de păun,

rearanjând constelațiile

cu fiecare rană a zeilor …

 

 

 

Sub verdele privirii de copil

și-a tot ascuns cele de trebuință:

un surâs din icoana mamei,

câmpia în care păpădiile şi-au scuturat

cele mai albe zăpezi …

 

 

 

A țintit până spre lumile

în care cocorul își cară cântul,

îi dă drumul în brazda plugarului

sărutând trudirea zorilor …  Versuri de  Ana Kremm

 

 

Bunătate

 

 

Am cerșit Înaltului un strop de soare

Și-a răspuns.

A suflat spre nori și cu lumină

I-a străpuns.

A căzut prinosul cald pe arbori

Strălucind,

Verdele din muguri a prins viață

Înflorind.

S-a prelins apoi pe flori și-n iarbă

Și-au cântat,

Fluturi gâdilați pe aripi fine

Au dansat.

Ochii au primit lumina-n gene

Lăcrimând,

Fruntea a simțit doar raza,

Alinând.

Am cerut fără să am vreun merit

Și-am primit,

Bunătatea cerului din rugăciune

M-a-n-velit.

Sunt mai bogat cu un miracol

Și mă rog

Să-nvăț, smerit, spre lumea-ntreagă

Să-l întorc.    Versuri de    Magdalena  Mocanu

 

”Poezia cere linişte sufletească, ea nu moare  niciodată!” – Publius  Ovidius  Naso