ROMÂNIA     NOASTRĂ

Înainte să existe Mamaia, pe litoralul românesc era Techirghiol, unde boierii veneau pentru nămolul miraculos, iar la Eforie medici din Viena studiau proprietățile curative ale apelor.În 1899, Ioan Movilă punea piatra de temelie a primei stațiuni de pe litoralul românesc. Boierul moldovean cu studii în Apus avea o viziune revoluționară: nămolul negru de la Techirghiol valora mai mult decât aurul. A investit toată averea în construirea primei stațiuni românești.

Ioan Movilă a adus medici și chimiști din Viena pentru a analiza apa și nămolul. Era primul care înțelegea că turismul medical trebuie să aibă baze științifice. Sanatoriul cu 50 de cabine pentru băi calde a devenit primul centru balnear modern din România. Doar cei care au trăit vremurile când Techirghiol era destinația aristocrației pot înțelege luxul discret al acestei stațiuni, unde vilele se construiau între 600 și 1.000 mp, iar la 20.000 de vizitatori pe sezon veneau doar cei cu bani.

Eforie – fostul Carmen Sylva – atrăgea boema intelectuală: Ionel Teodoreanu se refugia să scrie, Cezar Petrescu și Tudor Arghezi aveau vile de vacanță, iar actorii își aveau cartierul general aici. Mihail Kogălniceanu avea proprietăți, iar părinții lui Mircea Eliade dețineau din 1906 Vila Claudia.

Până în 1920, la Carmen Sylva nu existau străzi. Spre vile se mergea pe alei și poteci. Transportul se făcea cu un ponton cu motor pe lacul Techirghiol – 20 de minute între Techirghiol și Movilă.

Doctorul Victor Climescu a deținut 50 de ani conducerea sanatoriului, efectuând peste 11.000 de operații. Peste 50.000 de pacienți au trecut prin sanatoriul lui, care organiza prima campanie de depistare a tuberculozei în România.

Te-ai întrebat vreodată cum arăta litoralul când turiștii ajungeau cu trenul la Constanța și apoi cu mașini particulare prin praful drumurilor, când localnicii strigau „O cameră! Doriți o cameră?”? În 1938, Carmen Sylva avea 500 de vile și putea găzdui 20.000 de vizitatori pe sezon. Profesorii Mrazec și Marius Sturza spuneau: „Nu există în Europa o stațiune balneară care într-un timp atât de scurt să fi luat un avânt atât de impunător.”

Constantin Tănase contribuia la construcția unui sanatoriu pentru artiști. Atmosfera era „semirurală” – bărcile aduceau oaspeții pe lac, vilele erau răsfirate printre dune, iar plaja avea „iarbă de mare și pietroaie prin nisip”.

Paradoxul istoriei: când Mamaia era doar o plajă sălbatică cu cătunul pescarilor, Techirghiol era deja o stațiune de renume european. Pentru jumătate de secol, Carmen Sylva și Techirghiol au fost adevărata față a turismului românesc – elegantă, selectă și bazată pe știință.

Existenţa oraşului Techirghiol este legată de o legendă locală, care spune că, într-o zi, un bătrân orb şi olog a ajuns cu măgarul său rănit pe malul lacului. Cei doi s-au împotmolit în nămolul care degaja un miros greu de suportat şi, în timp ce bătrânul încerca cu disperare să iasă de acolo, măgarul nu voia cu niciun chip să facă acest lucru. În cele din urmă, bătrânul a reuşit să iasă din nămol, însă a rămas uimit de faptul că picioarele se vindecaseră şi începuse să distingă formele din faţa lui. Mai mult, măgarului i s-au vindecat rănile de pe spate şi avea voioșenia din tinereţe. De întâmplarea prin care au trecut cei doi au auzit toţi cei din împrejurimi, care au început să vină şi să se ungă cu nămol, vindecându-se de tot felul de boli, unele mai grave ca altele.

DE  VIZITAT  LA TECHIRGHIOL

– Lacul Techirghiol – cel mai mare lac salin din țară, cu o salinitate de peste 90 g/l;

– Mănăstirea Sfânta Maria – adăpostește o bisericuță de lemn din secolul al XVIII-lea, adusă aici de Patriarhul Justinian pentru a salva sanatoriul preoțesc de la naționalizare.  Biserica de lemn a lăcaşului este una maramureşeană și a fost  adusă, în anul 1951, la Techirghiol. Chiar şi în mănăstire funcţionează o bază de tratament, unde sunt aplicate proceduri ca ultrasunete, băi galvanice, galvanizare, băi minerale, băi cu nămol, băi de plante, saună şi altele.

– Casa Memorială Mircea Eliade – locul în care scriitorul și-a petrecut verile copilăriei și care păstrează amintirea legăturii sale cu Dobrogea;

– Grădina Botanică – singura de pe litoralul românesc, având peste 20.000 de plante și un peisaj spectaculos, de la cascade artificiale la colecții de cactuși.