REVISTA REVISTELOR LITERARE – ”SPAȚII CULTURALE”
VERSURI DIN REVISTA ”SPAȚII CULTURALE”, NR. 64, REVISTĂ DE LA RÂMNICU SĂRAT, REDACTOR ȘEF – VALERIA MANTA TĂICUȚU
SALVEAZĂ-MĂ DE PRAGURI
Mereu, un prag ce urcă
și altul, încet coboară,
nicăieri o scară,
doar ceasul ce-a trecut
și, vremea mea, mereu,
pe ducă,
mă leg de tine, amintire,
în jur, aceeași risipire,
nimic din aurul durut.
Mereu un prag, o treaptă,
două,
Una ce urcă spre zenit
și alta, nevăzută,
lin coboară;
nicăieri o scară,
doar cer … și atâta infinit-
VORBEȘTE-MI DE DRAGOSTE
Vorbește-mi de dragoste,
risipitorule,
nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor
vinovate.
Sparge toate oglinzile care te mint…atunci
când strigi:
”n-am fost decât o apă ce-a curs neîncetat
într-un vaier,
într-un timp al nimănui”.
Întoarce-ți privirea, spre mine, ca-ntr-un rit…
și lasă-mă să te-aduc la liman,
acolo unde diminețile întreabă de tine
și toate poveștile de iubire se răsfață
în fiecare oază și gând însorit.
Vorbește-mi de dragoste,
risipitorule,
nu mai alerga prin ploile uitate de soare.
Dansează cu zânele ierbii prin luminișuri
și lunci
și poate atunci vei putea înțelege
de ce iubirea nu moare
și doar tu te ascunzi (timorat)
atunci când ora argintată te curtează.
Vino, risipitorule,
În praguri ce se-aprind…când înserează. Versuri de Valentina Becart

„Ușor sentimentală, confesivă, delicată, poezia Valentinei Becart pare firul invizibil, chemat să împartă lumină, să fie ”punte unde întunericul e plin de zel”… Dincolo de valențele sinestezice (acel amalgam de simțuri, cu recurență în text), poemele Valentinei Becart aduc în prim plan obsesia zborului, a evadării, a depărtării, teme circumscrise nevoii de eliberare, descătușare prin actul de creație…” – Valeria Manta Tăicuțu
