”Un doctor nu pleacă niciodată cu adevărat. Rămâne în viețile celor pe care i-a atins printr-un cuvânt, o mână întinsă, o speranță oferită la timp. Iar când liniștea se așterne peste un loc care odinioară îi purta pașii, rămân amintirile… și recunoștința. Sunt oameni pe care timpul îi ia, dar sufletul refuză să-i uite…”

Acesta este întristătorul mesaj semnat Alina Varvara la trecerea din această lume a unui medicului pediatru Adela Adriana Asmarandei, iubită mult de  oneșteni! Semnatara mesajului a mai adăugat:” A alinat atâtea suflete , cu har și bunătate, a vindecat atâția copii, dăruind speranță -n  toate! Un suflet blând mereu aproape, cu zâmbet luminat…”

În comunicatul Spitalului Municipal Onești ”Sfântul Ierarh Doctor Luca” se arată:” Timp de 40 de ani, doamna doctor, medic primar pediatru Adela Adriana Asmarandei, și-a dedicat viața profesională copiilor pe care îi aborda cu grijă, cu devotament și multă dăruire. A lăsat în urmă nu doar o carieră impresionantă, ci și amintirea unui om care a făcut bine, a alinat și a salvat vieți.”

De o bună bucată de vreme doamna doctor Adela Adriana Asmarandei posta  pe paginile unei rețele de socializare  îndemnuri pentru lectură, despre cum e văzută viața în cărți! Iată două  din aceste însemnări:

“Pe Calea Necunoscută, fiecare zi e alta zi. Minunează-te!”

Personajul acestei povestiri nu are un nume. El are doar un număr, numărul 6, pe care l-a primit în închisoare. “Fusese investit cu numărul 6 și pășea în lumea sura, brăzdată de dungi, unde toți semnau intre ei ca un singur om multiplicat de o mașinărie care îi scuipa unul după altul în prăpastia colcăitoare a istoriei.”

Și-a pierdut numele dar nu și credința, speranța, bunătatea.A refuzat să facă compromisuri. La 1 decembrie 1948, prin Decretul 358/1948 se decide desființarea Bisericii Greco-Catolice și exproprierea tuturor bunurilor acesteia. Episcopii sunt arestați și încep să li se aplice rele tratamente în vederea obținerii unor informații valoroase. Sunt acuzați de colaborare cu statele imperialiste, de reacțiune împotriva noii forme de guvernământ și mulți nu vor mai reuși să iasă din iadul închisorilor anilor ’50.

În acest context, își face apariția personajul Nr. 6. Acesta cunoscuse prea bine lumea de dinaintea războiului, cunoscuse regii României și participase la marele moment istoric de la 1918, reîntregirea națională pentru care muriseră atât de mulți soldați români. Slujea în Biserica Greco-Catolică și, asemenea tuturor celor care fuseseră martori la vitregiile istoriei, spera că lumea va reveni la o stare de bine.

Personajul, care în curând își va pierde complet identitatea și va deveni un număr, conștientizează, șocat, ieșirea din istorie, ruptura între lumea pe care el o cunoștea, în care și-a trăit cea mai mare parte din viață, și noua realitate a absurdului. Îi dispare Biserica pe care a slujit-o întreaga sa existență, episcopii și prietenii săi sunt aruncați în cele mai mizerabile închisori, natura umană își dezvăluia cea mai îngrozitoare față a sa.

Pe ultima pagină a cărții,autoarea ne spune că această povestire e inspirată de memoriile primului cardinal român (1885-1970), martir al regimului comunist,beatificat de Papa Francisc în 2019, împreună cu alți șase episcopi ai Bisericii Greco-Catolice, desființată în 1948 și repusă în drepturi în 1989. Este cardinalul Iuliu Hossu.

“Cine poate ști care e unitatea de măsură pentru suferinţă?»

Treizeci si una de povestiri inlantuite, ce alcătuiesc un adevărat roman despre locuitorii oraselului Berd, aflat la granița dintre Armenia și Azerbaidjan, a căror viață e schimbată pentru totdeauna de războiul abia incheiat. “În Viaţa e mai dreaptă decât moartea, toată lumea își primește porţia de suferinţă. Berdul natal, atât de pitoresc în celelalte romane de Narine Abgarian, devine un loc din care se ridică spre cer un mare strigăt de jale: durerea celor care rămân. O carte care se opune singură, cu vorbele ei simple și frazele ei necăutate, ororilor tuturor războaielor. Mărunte povești care, împreună, alcătuiesc un mare roman al nedreptăţii istoriei. Este o carte care sângerează aproape la fiecare frază și totuși, ici-colo, rămân câteva crâmpeie de gingășie intacte. Pentru că scopul ei declarat este «să refacă îmbrăţișările rupte». Prin volumul ”Viaţa e mai dreaptă decât moartea”, literatura contemporană s-a îmbogăţit cu o voce atât de puternică, încât ar trebui  să se audă în toată lumea.“ — Ioana Pârvulescu

„Tonul neașteptat al acestei cărți – nu un cântec de luptă, ci un recviem al iertării – creează un efect terapeutic uluitor: pare că îngerul morții umbrește cu aripile lui pământul Berdului, crimele sunt iertate, nodurile se desfac, iar   pe vechile morminte iarba înverzește din nou.“ — Galina Iuzefovici

FOTO 1  –  CE   ÎNSEAMNĂ   SĂ   FII   APRECIAT  ȘI IUBIT!