Poarta casei lui Costache Negri de la Târgu Ocna (Foto, Viorel Dima)

La 28 septembrie 1876 înceta din viață Costache Negri „în urba Ocna dila ora dece siara în casa sa din suburbia Tiseștii”, potrivit datelor înscrise în certificatul său de deces eliberat două zile mai târziu.

Mihai Eminescu a  scris  despre Costache Negri: „Unul dintre cei mai nobili bărbaţi ai românilor… Lui îi datorăm, în bună parte, actele mari săvârsite în istoria modernă a românilor”.

Într-un discurs memorabil, rostit la Paris, Costache Negri a declarat:”În visele mele înflorite se arată viitorul României. Suntem milioane de români răzleţiţi. Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai Unirea!… Să trăiasca dar Unirea Românilor!…”

Statuia lui Costache Negri de la Galați

De la Costache Negri se păstrează și câteva cugetări:

– ”Putința de a trăi noi inșine cu sufletul altuia e singura, adevărata valoare  omenească.”

– ”Verde codre și tufos,  / Mult cu umbră răcoros, / Vara cît ești de frumos, /  Toamna, putred, sîngerate,  / A tale frunze uscate,/  Roșe, roșe zac pe jos.”

– ”Valoarea acordată de noi fiecărui lucru atârnă de concepția noastră generală despre lume și viață.”

– ” Măi băiete, măi voinice, / N-a rămas alta pe-aice / Decît să-ncarci ghintul bine/  Și-apoi la drumuri te-aține, /  Ca să vezi, cine mai vine…”

Scrisoare cu semnătura lui Costache Negri

Într-un articol  semnat de Andreea Bisinicu, pe site-ul București.ro se menționează:” Costache Negri reprezintă un traseu exemplar în istoria modernă a românilor: de la boier cu studii în Europa, la militant pentru drepturile ţăranilor, la diplomat al Unirii, până la scriitor şi animator al culturii. Strada care îi poartă numele în Bucureşti este mai mult decât o simplă arteră — este o recunoaştere publică a rolului său fundamental în edificarea României moderne şi o invitaţie pentru fiecare generaţie să-şi cinstească istoria prin exemplul lui.”