Ca un ”dar al vremii” prezentăm la frumosul moment sufletesc al sosirii primăverii un desant liric, gata să ne cuprindă cu zile pline de bucurii și de împliniri, cu mult soare și mii de gânduri curate! Primăvară, unde ești?
Liniște
Cu –aceeași liniște precum
vânătoarea de seară
te – asemăn căprioarei furișe
ca-ntr-un joc de hulubi
urcând sângele palid în căușul
pleoapelor grele
de somn.
Puțin mai contează
țipătul ploii:
în tine un timp de icoane, mai același
inventând vina,
rugina celui dintâi arc de triumf.
”HERALD ÎN TALIBANIA – 101 POEME” – Dan Sandu
Furtună de amor
Zadarnică fantasmă cu ochii păduri,
Cu gura-ți flămândă, iubirea îmi furi,
Pasul îți porți în fâlfâiri șerpuite,
Muză cu coapse spumoase, unduite!
Plăsmuită din praful a mii de stele
Arzi în fierbințeala gândurilor mele,
Văzduhul clocotește, pieptul sfârâie,
Dorințe mă tulbură până-n călcâie!
Inima oftează adânc răscolită,
Ochiul nopții lasă luna dezvelită,
Mă-mbată licoarea oceanului încins,
În aprige brațe de amor, mă las prins!
„Inelul cu diamante” (volum bilingv) – Liliana Roibu
Parfumul primăverii
Ce-aș putea să îmi doresc
Într-o primăvară plină,
Când zambilele-nfloresc,
Căutând de zor lumină?
O narcisă dă să strige
Dintr-un muguraș plăpând,
Fericită că atinge
Zarea-n abul ei flămând.
Și, sub raza jucăușă
Ce aleargă prin livezi,
Iată-apare și-o brândușă
Zveltă, printre frunze verzi!
Mai aproape, mult aproape,
Ghiocelul doarme-n lege,
Vântu-n unduiri de ape,
Lin, mireasma îi culege.
Ce-aș putea să îmi doresc
Într-o primăvară plină,
Când zambilele-nfloresc
Căutând de zor lumină?
,,Primăvara florilor” – Vera Crăciun
Mozaicul sufletesc
În mozaicul sufletesc
Iubirile sunt pietre scumpe.
În liniște se tăinuiesc
Și-n amintire licăresc
Când doru-n inimă irumpe.
Desenul lor sublim, discret,
Precum o unică pictură,
Poartă în sine un secret
Și-ades o urmă de regret,
Ca un sărut uitat pe gură.
Le plouă mici melancolii,
Cu lacrimi însoresc surâsul
Fantasticelor nostalgii,
După apuse reverie
Pe când le umezește plânsul.
Și rând pe rând, îmbătrânesc
Ca ofiliții trandafiri
Ce visele își împietresc…
În mozaicul sufletesc,
Pietrele scumpe sunt iubiri.
”Mon Amour” – Mircea Constantine Jurebie
Aștept
o astfel de ploaie
să-mi șteargă urmele pașilor
întinați de rășina
crescută pe copaci
și topită
de-a lungul
anotimpurilor mele
pe când căutam
să fur și să ascund infinitul vieții
de teama vulcanului
că va erupe
și-l va acoperi cu lavă
pierzându-se apoi în abisurile mării
sau transformat în cenușă
se va împrăștia
în suflul alizeelor
voiam să fie al meu
să pot descătușa din lutul cleios
rădăcinile ce nu au reușit
să facă lăstari
să înmugurească și înflori
aș fi hrănit zilnic din veșnicia lui
frunzele
să nu moară toamna
în rapsodia ultimului concert
al păsărilor călătoare
desperechind destine
odată cu primii fulgi de zăpadă căzuți,
construindu-le igluuri fără ieșire
dar dacă primăvara s-ar fi supărat?
am ales așteptarea
unei altfel de ploi.
”Eu” (volum bilingv) – Ionica Bandrabur