Au uitat de tine, Mamă, Lumea cea contemporană… Să îi vindeci nu te cheamă, Chiar de-n suflete au rană… Stau și pier de întristare, Măcinați de-a lipsei frică, Din prea multă tulburare Nimeni nu îi mai ridică… Ies din cale plini de jale, Merg îngândurați pe stradă… Sunt biserici multe-n cale, Dar nu...
