Spitalul “Regina Maria” din Onești – pagini din memorialistica de război

Spitalul “Regina Maria” din Onești – pagini din memorialistica de război

Scrisă în vremurile de pandemie ale anului 2020, dedic această carte tuturor eroilor din spatele frontului din Primul Război Mondial și celor aflați astăzi în prima linie.

Regina Maria a încetat din viață la 18 iulie 1938, la doar 62 de ani. S-auîmplinit la mijloc de iulie 82 de ani de când Regina Maria a României, cea supranumită în timpul Primului Război Mondial “Mama românilor” sau “Mama răniților”, a intrat în legendă. Această culegere de pagini din memorialistica de război se vrea a fi și un omagiu foarte realist adus acestei mari regine a tuturor românilor, care a fost prezentă în toate spitalele și posturile sanitare, printre răniți și bolnavi. Constantin Argetoianu, unul din criticii constanți și nemiloși ai reginei, spunea: „Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său.”

Cartea vorbește despre existența la Onești a unui Spital “Regina Maria” în timpul Primului Război Mondial, în perioada aprilie 1917 – martie 1918. Acesta a funcționat în conacul boierului Alecu Aslan, actualul Club al Elevilor din Onești, și în preajma lui. Spitalul “Regina Maria” nr. 1 din Onești – primul spital de acest fel din Moldova, aflat cel mai aproape de linia fronturilor de la Cașin, Oituz și Tg Ocna, împreună cu cele de la Căiuți și Coțofenești au făcut parte din efortul personal, financiar și emoțional, al Reginei Maria și al elitelor românești din jurul ei, efort care a contat enorm la victoriile armatei române și făurirea României Mari prin Unirea de la 1918. Alături de acest spital, ca importanță, putem așeza Biserica Sf. Nicolae din Onești, care tot atunci, în Primul Război Mondial a fost înconjurată de un mare cimitir militar.

Bogat ilustrată, cu fotografii inedite și inedit interpretate, cartea abordează o temă nouă, aducând la lumină detalii importante despre Oneștiul din spatele frontului, în timpul Primului Război Mondial. Sunt redate aici crâmpeie din jurnalele unor oameni de seamă sau obșnuiți precum: Regina Maria, generalul Alexandru Averescu – viitorul mareșal, Arabella Yarka – infirmiera de la Spitalul “Regina Maria” din Onești, locotenentul Octavian Tăslăuanu – șef al Serviciului de Informații al Comandamentului Corpului IV Armată, cantonat la Onești,  căpitanul Radu Teodor – ofițer rănit, amintit și în jurnalul Reginei Maria,  locotenentul Constantin Sturdzaarh. Vasilescu Simion – sublocotenent în rezervă, preotul Nicolae Dărângă din Tg. Frumos, medicul sublocotenent Grigore T. Popa – savantul de peste ani, cercetașul Alexandru Daia, sublocotenentul Dumitru Dimăncescu, sublocotenentul Gheorghe I. Brătianu – istoric și academician renumit,  căpitanul Ion Mihalache – omul politic țărănist de mai târziu, etc.

Din aceste pagini ies la lumina numele unor eroi necombatanți, români și francezi, care au activat în spitalele “Regina Maria” de la Onești, Căiuți și Coțofenești (deservite de renumitele ambulanțe motorizate “Regina Maria”), precum: medicul francez, de doar 34 ani, Joseph Adain care a murit de tifos îngrijind bolnavii de la Onești; Jean și Sybille Chrissoveloni; Cella Delavrancea;  doctorul francez Le Lorier, Colette Pagino si Gabriela Duca – toți trei decorați cu ordinul “Crucea Regina Maria” clasa I; Marion Racoviță, Ecaterina Filipescu, Silvia Văitoianu – soția generalului Arthur Văitoianu; George Alexandru Plagino, Nicolae Lahovary, medicii Loubat și Raoul Madranges –  decorați cu Ordinul “Coroana României” cu spade, în grad de ofițer; Paulina Oteteleșanu, doctorul francez Bloch; Julieta Antonescu care va muri eroic, îngrijind bolnavii de tifos exantematic; col. Revechon -șeful Misiunii sanitare franceze, etc.

În cheia omagierii memoriei Reginei Maria, în anexele de la finalul cărții sunt amintite, în cuvinte și imagini, vizitele Reginei Maria la Mănăstirea Bogdana, la Casa Națională de la Borzești și nu în ultimul rând vorbim despre gara veche și “Podul Alb” de la Onești.

Închei prezentarea acestei cărți cu un fragment dintr-un articol, scris cândva de jurnalistul Ion Moraru, care preia o afirmație, mereu actuală, a Reginei Maria: “Cu toate că fac parte din acei ce văd realitatea cu ochi limpezi totuși deslușesc în orice lucru o frumusețe latentă, în locul întunecimii în care par a se desfăta oamenii de azi”.

Așa aș vrea să aprecieze această carte și cei care o vor citi. Mulțumesc pentru lectură.

 

Ing. Gh. Bogza

Distribuie articolul!