Odată lansată în lumea internetului, ”a făcut furori” provocarea unui oneștean de ”a aduna” amintirile concetățenilor despre cum era în timpul copilăriei pe Aleea Parcului din municipiu (cu ani frumoși, ce rămân pentru suflet și acum… poate cu un mare dor pentru cei plecați în străinătate). Noi ne-am gândit să readucem în actualitate ”amintirile de demult” din zona Parcului Sportiv ”Carom” din Onești, de pe unul dintre puținele terenuri de handbal cu instalație de nocturnă. Acesta era locul unde se desfășurau cele mai palpitante meciuri și unde au avut loc numeroase competiții naționale și internaționale.
De o viață întreagă dedicat sportului oneștean, fiind angrenat în activitățile sportive de la Clubul Sportiv Muncitoresc Borzești (CSM Borzești), Mircea Bostan ne-a declarat: ”În anul 1976, după succesul înregistrat de Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal, s-au făcut demersuri pentru a fi organizată o festivitate de primire a marei campioane pe meleagurile Oneștiului, localitate de unde ea s-a lansat în gimnastica mondială! La această festivitate terenul sportiv Carom a fost arhiplin, cu <<oameni agățați>> pe stâlpii instalației de nocturnă! Marea gimnastă Nadia Comăneci, supranumită <<Zeița de la Montreal>> a fost întâmpinată de Fanfara Rafinăriei (o fanfară numeroasă, cu 16 – 18 instrumentiști, puțini dintre ei fiind rromi!). Este de notat faptul că în 1973 terenul de handbal din Parcul Sportiv Carom a fost gazdă a <<Cupei Țărilor Latine>>, cea mai mare competiție internațională care a avut loc la Onești! La această întrecere sportivă de handbal au participat echipele naționale de tineret ale Franței, Italiei, Spaniei, Maltei, Tunisiei și României! Eugen Trofin (care în 1964 și 1970 a fost în staff-ul tehnic al naționalei României ce a cucerit două titluri mondiale), era antrenorul principal al echipei de tineret a țării noastre, el fiind ajutat de Mihai Pintea, antrenor al echipei Trotușul Onești. România a cucerit primul loc al Cupei Țărilor Latine și este de evidențiat faptul că în echipă erau și jucători din Onești!”. Bun cunoscător al evenimentelor și activității sportive Mircea Bostan a menționat că ”la desfășurarea la Onești a <<Cupei Țărilor Latine>> francezii erau <<cam începători>> în ale handbalului la timpurile acelea și cam de atunci au început antrenorii noștri să umple Europa!”
Un lucru remarcat de către Mircea Bostan este că ”în acei ani lumea era iubitoare de sport – fotbal, handbal – dar și de manifestări cultural – artistice. ”Început să se desfășoare în Parcul Municipal, Festivalul – Concurs <<Retorta de Cristal>> s-a ținut tot pe … terenul sportiv Carom, în prezența a mii și mii de spectatori! Tot pe acest teren în anul 1984 a fost organizată o gală de box – <<Centura Trotușului>> – la care au participat boxeri din toată țara și au fost prezenți în jur de 2000 de spectatori! De asemenea, am organizat, împreună cu maestrul Mihai Pătrățeanu, o gală de box cu selecționata olimpică a Spaniei, ce era pregătită de Eustațiu Mărgărit (antrenor de loturi naționale, care a avut o carieră strălucitoare în box, el contribuind la formarea unor mari boxeri – Mihai Leu, Francisc Vaștag, Leonard Doroftei, Dorel Simion și a multor promoții de antrenori). La această gală, unde ringul de box a fost amplasat în mijlocul terenului sportiv Carom, au fost peste 2500 de spectatori!”
Revenind ”pe terenul de handbal” din Parcul Sportiv Carom menționăm că aici aveau loc meciuri disputate cu multă, multă dârzenie în fața unor adversari redutabili ai echipei oneștene de handbal masculin, ce s-a numit un timp Trotușul, apoi Carom iar din 1976 CSM Borzești. ”Ieşeau scântei la meci, aşa cum se întâmpla şi când jucam cu CSM Borzeşti, conjudeţeana la care evoluau fraţii Aurel şi Grigore Berbecaru (Dumnezeu să-l ierte, încă o dată, a fost un jucător superb, <<o copie a lui Gaţu>>), interul Blaj, portarii Ionescu şi Toth, Arsenie…Nici nu se punea problema vreunui aranjament între noi”, a menționat nu de mult în cadrul unui interviu redactorului Leonard Popa, de la revista ”Sportul băcăuan” Constantin Hornea, fost component al echipei Știința Bacău. În sezonul competițional 1970 – 1971 Trotușul Onești a promovat în Divizia A la handbal masculin dar nu a reușit să se mențină mai multe campionate în această divizie iar în sezonul 1973 – 1974 a reeditat performanța de a accede din nou în rândul celor mai bune echipe din țară. ”Cu ce ardoare se juca handbal la Onești! În timp ce Iașul, Vasluiul, Suceava se băteau pentru a se califica în primele divizii în Moldova, Știința Bacău, Relonul Săvinești și Trotușul Onești jucau meciuri – derby din cele mai tari în Divizia A! Era mare rivalitate între aceste echipe… Plus meciurile cu << granzii >> handbalului masculin, cu echipele Steaua și Dinamo din București, cu Minaur Baia Mare… La meciurile de handbal din Parcul Sportiv Carom Onești, la terenul de handbal era plin tot timpul! Și ce galerie avea echipa! Ceea ce nu o să mai fie niciodată la Onești este emulația pentru sport care era atunci!” – și-a amintit profesorul oneștean Mihai Titianu, component al echipei de handbal masculin CSM Borzești din anul 1983. ”Cum amintirile te necăjesc” profesorul Mihai Titianu a vorbit de meciurile amicale pe care echipa Dinamo București (avându-l la timonă pe redutabilul antrenor Oprea Vlase), le susținea cu CSM Borzești, handbaliștii dinamoviști fiind deseori în cantonament la … Târgu Ocna! Cu multe emoții dar și cu bucuria că ”ține legătura” cu foștii săi colegi de echipă, ne-a povestit lucruri interesante despre handbaliștii de la CSM Borzești: Ducu Blaj (Alexandru Blaj), Veronel Mihalachi, Dan Vieru, Aurel Ionescu, Lucian Oncia, Titel Harapu, Mihai Zsiga și alții.
– Când s-a încheiat totul?
– ”Decăderea handbalului în Onești a început exact atunci când s-a impus obligativitatea ca toate meciurile să se desfășoare în sală de sport! Oneștiul nu a avut sală de sport iar echipa de handbal masculin de aici a început ca să joace la Buhuși, la Bacău ori la Focșani meciurile ce trebuiau disputate în municipiul de pe Trotuș”, ne-a declarat prof. Mihai Titianu evocând și un lucru deosebit din acele timpuri: ”pe un birou al autorităților județene s-au aflat două proiecte pentru realizarea unor săli de sport! Un proiect era al orașului Buhuși – pentru o sală cu un teren regulamentar iar un altul – o copie în miniatură a Sălii de sport din Montreal (unde Nadia Comăneci devenise campioană a lumii!), era al municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej (cum era numit atunci Oneștiul)… Și s-a auzit răspunsul: <<pentru această modernă sală – ca la Montreal, nu sunt bani pentru a fi realizată!>> În timp ce la Buhuși, după construcția unor pereți… a fost realizată o sală mai mare decât cea prevăzută în proiect!”.