Editura Karta.ro din Onești este una ce ne bucură  mult printr-un simplu  fapt: în locul ”stinsei flăcări a petrochimiei”, prin cărțile  pe care le editează și le tipărește  ea ține aprinsă lumina culturii pe meleagurile trotușene și nu numai. Astfel, prin bunăvoința  domnului Dan Irimia, administrator al acestui ”șuvoi de lumină” ce  vine în sprijinul oneștenilor și printr-un lanț de librării amplasate  în mai multe zone ale municipiului, am aflat că la această editură  numeroși autori și-au încredințat  strădaniile scrisului (ce au văzut lumina tiparului).  Îi putem aminti  pe regretatul profesor de istorie Victor Marinovici, pe Cornel Carp, Constantin Covatariu, Virgil Stan, Mariana Bendou,  Ștefania  Pușcalău,  Gheorghe Bogza,  Daniel Cruștin,  Constanța Caităr, Vasile Rușeți. La Karta.ro  Onești au mai apărut cărți semnate de  directorul Muzeului Municipal Onești, Ioan Vasiliu (trecut la cele veșnice în anul 2016),  de profesorul Lefter Teli Domunti, de doctorul Liviu Folea (care,  după mai multe volume realizate aici – ”Înțărcătoare”, ”Degeaba spui”, ”Abracadabra”, ”Pariul pasiunii perdante” și altele are în lucru volumul ”Nea Stelică”) precum și de  profesorul Bogdan Florin Romandaș, de subinginerul Corneliu Cristea și Maria Axinte – Buciumi.

Asupra volumului  realizat de Maria Axinte – Buciumi vom zăbovi acum, acesta  numindu-se ”Vicențiu Octavian Ghioldum, Album  memorial”. Între  coperțile cărții sunt  cuprinse poezii și numeroase fotografii (multe fiind copii ale manuscriselor poetului Vicențiu Ghioldum) iar peste toate paginile răzbat gândurile Mariei  Axinte – Buciumi, ființa care i-a fost alături o perioadă  de timp acestui  cunoscut  scriitor oneștean, în trecerea sa pe pământ. Menționăm că Vicențiu Ghioldum s-a născut în luna aprilie 1944 și a trăit  până la 11 iunie 1995.

Dacă poeta Adina Enăchescu  scria ” Calea Lactee /  răsună sub tălpile /  dulcilor îngeri – / Sub clar de lună plină / dormeau toate apele..”, încă din primele pagini ale cărții sale Maria Axinte – Buciumi se întreabă ”Cine a fost Vicențiu Octavian Ghioldum?” Cum întreg  acest ”album memorial” răspunde în fond  întrebării menționate, iată un prim răspuns al autoarei:”Așa cum s-a mai spus, el trebuia descifrat… Vicențiu Octavian Ghioldum, dacă ar fi trăit mai mult timp  în anii de după 1989, poate ar fi fost  mai ușor  acceptat de societate sau măcar înțeles. Cine  ar putea spune  că l-a cunoscut cu adevărat? În Calendarul creștin – ortodox, ziua de 11 noiembrie este închinată mai multor sfinți și anume: Sfântul Mare Mucenic Mina, Sfântul Mucenic Victor și Sfântul Mucenic Vichentie. Vicențiu Ghioldum ținea tare mult la această zi, chiar dacă în calendar era însemnată cu cruce neagră. Era  felul său de a-și găsi o identitate, o recunoaștere… După atâția ani  se poate spune că puține persoane au avut norocul să trăiască  în preajma lui Vicențiu Ghioldum, să-i cunoască îndeaproape prietenii, părinții, surorile, fratele. Vicențiu Ghioldum a avut o viață  care nu s-a desfășurat lin”.

Întorcând  câteva pagini ale  acestei cărți aflăm:”El era prudent în  atitudine și în conversații. Altfel, era o fire deschisă, chiar prietenoasă dar își dădea seama că nu toți îi erau cu adevărat prieteni. Avea încredere în prietenii din copilărie și în cei din anii adolescenței. Vicențiu Ghioldum avea o privire senină, dar de multe ori pe fața sa luneca  o umbră de tristețe și de teamă, iar în ochii lui  puteai să citești  neliniște, însingurare și întunecată  durere… Părea mereu în gardă. Îi intrase în sânge  frica de securitate. Zâmbea rar, scurt… Avea părul negru, ondulat, cu câteva  fire argintii, apărute cam prea de timpuriu…”

La întrebarea  ”cine a fost Vicențiu Octavian Ghioldum?”  adăugăm una  retorică: ”acest poet  al Oneștiului cum scria?”

Toamna de lut

 

Am văzut

căruntul sânge-al celor

ce nu s-au născut.

 

Și-am văzut pasărea oarbă

risipind  nisip aprins.

 

M-a cuprins  atunci

o spaimă –

poate teama mea de lut.

 

Și un fel de rău de mare

m-a cuprins.

 

A fost noapte și a nins.

 

 

Alergam

 

Alergam hăituit prin teribila noapte

nici un semn c-ar putea să-mi apară o carte

 

Alergam furios, alergam ca nebunii

odată cu tragica fugă a lunii

 

Alergam  intuind o prefață

funii albastre mă loveau peste față

 

Și strigam, și strigam: nu mai pot, nu mai pot

câinii se ștergeau  elegant peste bot

 

Alergam, alergam, mai alerg și acum

Și totul  e bine  și aproape  postum.

 

 

Labiș

 

Noapte străină, noapte eroare

privim în tine ca-ntr-un blestem

cum noi, doi poeți oarecare

ne frângem și râdem și bem.

 

Nici un poem nu s-a zbătut  ca azi noapte

primul vers tremură încă-n condei.

Paharele numără anii în șoapte

Anii tăi, anii mei, anii mei…

 

Lăsăm vârsta s-o spulbere zorile

unui decembrie cu clonț de rubin

Noapte străină, noapte de noapte

drumul  atavic se-oprește în vin.     Versuri de Vicențiu Ghioldum

 

Studiul ”Diplomația lui Ștefan cel Mare”, scenariul istoric ”Pribeagul”(ambele scrise de Vicențiu Ghioldum) și amintirea locurilor unde  au apărut scrieri  ale acestui om de cultură oneștean completează  acest  ”Album memorial”, îngrijit de Maria Axinte – Buciumi. ”El atrăgea atenția chiar și prin mersul său, nu grăbit  dar nici în pas de plimbare” – își amintește Maria Axinte – Buciumi de Vicențiu Ghioldum, care nu a fost doar  scriitor ci și membru al Cineclubului ”Cotidianul”, de la Casa de Cultură a Sindicatelor Onești, unde s-a implicat în realizarea filmelor de scurt metraj. cu multă dragoste.    Amprenta  de Onești