Numai punând o singură întrebare  – ”cum este viața de fotbalist?”, totul devine incitant, gândul zburând la  vremurile la care  spectatorii  din  tribunele stadioanelor se ridicau în picioare ori la cele de acum, când uitarea – nedreaptă! – se așează peste tot! Azi ”facem un joc de pase” cu un oneștean căruia fotbalul i-a adus multe satisfacții  dar și lucruri pe care nu le poate uita (”așa ușor”) și cu toate acestea… își dorește să  facă în Onești o echipă  de Liga a III a sau a II a! Este vorba de …Cătălin Lucaș (în foto)  și purtarea unui dialog – în urmă cu aproape doi ani!- pe malul pârâului Pralei, în apropierea stadionului din Blidari (com. Căiuți), unde pășteau liniștit doi cai!, ne-a adus  în fața multor amintiri.

  Povestea  lui  Cătălin Lucaș  începe în  anul 1991:” eram junior la Mecon Onești, când a venit LPS Iași pentru a disputa  un meci, în lot fiind  și nume (Adrian Ilie, Toni Doboș, Ionuț  Pîrvu) ce au devenit sonore, ei fiind de atunci  convocați la lotul  republican de juniori.  Scorul înregistrat în acest meci a fost 12 – 0 în favoarea jucătorilor de elită!” Cătălin Lucaș povestește: ”la 17 ani am fost chemat să joc  la lotul mare al echipei Mecon Onești, dar o neînțelegere  cu Mihu (ce a jucat peste  câțiva  ani în Divizia A la echipa FCM Bacău), m-a făcut…  să schimb lotul! Așa am găsit sprijin și la 17 ani și jumătate  eram în lotul  echipei Petrolul Moinești, antrenor fiind  Ghiță Poenaru. De la această echipă, la care am revenit peste ani, am și singura amintire frumoasă – înscrierea unui gol (în min. 67) , care a dus la eliminarea echipei Selena Bacău din Cupa României!”  Dacă Mecon Onești  este un nume – simbol în conștiința  oneștenilor,  care ca cea mai bună  din municipiul de pe Trotuș  a adus susținătorilor  acesteia  cea mai mare performanță – promovarea în Divizia A și la Moinești ”fotbalul a fost pe val!” Moineștenii, ce au avut echipă de fotbal încă din anii 1950,  sunt cei ce cu Petrolul s-au bucurat de  fascinația acestui frumos sport vreme  de 29 de ani în Divizia B și în Divizia C.  În anul 1995 Petrolul Moinești a  promovat  din nou în Divizia B și după ce  a fost mulți ani ”o echipă de mijloc”, a ajuns  să evite retrogradarea! În 2003 la Moinești, ”sub bagheta” antrenorului Petre Grigoraș, s-a construit o nouă echipă Petrolul, care a reușit să elimine în acel an, din Cupa României, pe divizionara A FC Brașov.

  Pentru  aproape doi ani – în 1996 – 1997 Cătălin Lucaș a fost jucătorul  celei  mai puternice  și mai longevive echipe din Bârlad, ”Rulmentul”, reușind cu aceasta  promovarea în Divizia C. Este de menționat faptul că în acei ani la Bârlad se implica  în mișcarea de fotbal  cunoscutul arbitru Nicolae Rainea (care a arbitrat și multe  întâlniri internaționale, mai ales în cupele euroopene!) iar în rivalitatea locală cu FEPA 74 – echipa Fabricii de Rulmenți din localitate- ”a pus umărul” și jucătorul  Ion Profir. Fiind ”de pământ”  de pe dealurile gălățene dinspre apa Prutului, bătând mingea  de la o vârstă fragedă, Ion Profir a evoluat ”în vârful” carierei sale sportive  la Gloria Buzău și la Oțelul Galați! Mijlocașul Ion Profir a fost  cel care a marcat, la 7 septembrie 1988,  golul victoriei în meciul dintre Oțelul Galați și Juventus Torino, echipa de la  malurile Dunării care a obținut acest răsunător succes fiind antrenată de Cornel Dinu).

  Pentru o scurtă perioadă de vreme, fiind remarcat de Dumitru Sechelariu după meciul  pierdut de Selena Bacău, în Cupa României la Moinești, Cătălin Lucaș s-a aflat ”în curtea” acestei echipe băcăuane. Aici a avut coechiperi pe  Alexa (portar), Trofin, Condurache, pe frații Costel și Ionel Solomon. Fotbalul l-a dus pe Cătălin Lucaș și pe meleagurile vrâncene, la Focșani. Aici a jucat la Unirea  (devenită Diplomatic și din 2005  CSM  Focșani) și păstrează amintirea  unui meci din Cupa României, pe care l-a disputat cu Dinamo București (care a învins cu 2 – 1). Meciul a  fost în vremea când  cochetul stadion din Focșani era arhiplin la meciurile desfășurate cu  puternicele  echipe din București, Unirea fiind învinsă și de Rapid București (cu scorul de 4 – 1!).  După un popas de alți doi ani la o echipă din jud. Vrancea (la Unirea Bolotești, din Liga a IV a), Cătălin Lucaș revine pe meleagurile oneștene și înainte de 2005  îl întâlnim la  nou înființata Inter Onești. (unde a avut o  contribuție și la formarea acestei echipe).  Aici a jucat timp de două campionate, oneștenii ratând cu puțin promovarea în Liga a III a (după ce au pierdut  ultimul  meci – disputat în deplasare, cu A S Mărgineni, echipă antrenată de  fostul divizionar A, Gheorghe Burleanu). O  frumoasă pagină în cariera sa sportivă a scris Cătălin Lucaș la echipa Avântul Căiuți,  câștigătoare a primului loc în Liga a IV a din județul Bacău. Această echipă  în anul 2013 după o victorie obținută  într-un meci de baraj ce a avut loc la Sfântu Gheorghe, a promovat în Liga a III a dar posibilitățile  financiare reduse ale  comunei Căiuți nu au putut-o  susține  să meargă înainte, pe un  drum frumos! Este de notat totuși un fapt:  în ”anul său de succes” echipa Avântul Căiuți a fost prezentă într-o emisiune sportivă, pe programul TVR 2, un protagonist al  acestui reportaj fiind Cătălin Lucaș!

  Amintirea sa cea mai frumoasă este tot de la … Petrolul Moinești, despre care menționează: ”acolo am găsit încredere și m-am dezvoltat și ca fotbalist!” Mai mult de atât Cătălin Lucaș își amintește și cel mai bun lot de jucători ”petroliști” din anii  în care a jucat fotbal la Moinești: ”Moței (portar), Vasile Cercel (fundaș dreapta), la marcaj – Trofin  cu Parfene,  fundași stânga Moldoveanu și Jipa, la mijloc Damian (zis Majaru), mijlocaș dreapta Vasile Țoc, Lucaș în față, atacanți – Florea și Apachiței”.

 Despre fotbalul  actual din Onești părerea sa este unanimă cu a sutelor, poate și a miilor de iubitori ai acestui sport din municipiul de pe Trotuș: ”Este dezastruos! Din cauza  lipsei banilor nu avem continuitate la copiii  care practică și îndrăgesc fotbalul! Ei se pregătesc în diferite centre  dar Oneștiul nu are  nici o echipă de fotbal, unde să continue ca să joace aceste talente, să ducă mai departe numele municipiului  trotușean!”             I. M.