MINUTUL  DE CULOARE  ȘI EMOȚIE

 

La mulți și sănătoși ani, George Irava!

BÂRLAD

 

Miercuri, 7 aprilie, cunoscutul poet, prozator și ziarist bârlădean George Irava a împlinit onorabila vârstă de 85 de ani. La ceas aniversar, primarul Dumitru Boroș, conducerea Bibliotecii Municipale „Stroe Belloescu” și criticul Gruia Novac l-au omagiat pe sărbătorit.

„Pentru mine și activitatea mea de până acum, cele mai importante diplome sunt cele care au venit din partea cititorilor mei. Știu că domnul primar este un aprig consumator de poezie și, chiar dacă aș putea fi bănuit de lipsă de modestie, vorbesc de poezia de calitate. Dacă și poezile mele se încadrează printre preferințele domniei sale, sunt cu atât mai onorat! Totodată, prezența la aniversarea mea a celui mai bun prieten, Gruia Novac, este o surpriză care vine să îmi competeze cadoul perfect al acestei zile. Ca o povață, vreau să se știe că eu totdeauna mi-am ghidat viața după niște idei esențiale, și anume ideea de prieteni, care nu trebuie să lipsească din viața nimănui și care trebuie să fie cât mai mulți și ideea de reîntregire de sine. Lumea ar muri dacă nu ar căuta să se reîntregească mereu prin trei piloni esențiali: dragostea față de Dumnezeu, de Țară și de mamă. Acesta este crezul pe care eu l-am slujit întotdeauna!”, a spus, vizibil emoționat, poetul George Irava.

Valoarea lucrărilor care poartă semnătura lui George Irava a fost evidențiată, pe scurt, dar într-o manieră completă, așa cum a obișnuit, de către criticul Gruia Novac.

„Eu sunt onorat să îi fiu astăzi alături prietenului meu foarte bun, George Irava. Lăsând la o parte, pentru o clipă, modestia, pot spune că sunt socotit a fi biograful domniei sale. Nu sunt singurul, dar sunt printre puținii care îi cunosc atât de bine poezia, încât aș putea vorbi ore întregi despre aceasta și despre cele 30 de cărți pe care le-a tipărit până în ziua aceasta. Pe scurt, însă, Domnia Sa  este omul care s-a ocupat mereu de cuvânt, în așa fel încât doar cei aleși au reușit să i-l deslușească, să i-l înțeleagă. El este omul care dintotdeauna a fost în dialog, în primul rând cu sine și apoi cu ceilalți. A dialogat enorm de mult și astăzi, iată, îl aniversăm așa cum se cuvine! Îi doresc multă sănătate, în continuare și un sincer La mulți ani!”, a spus profesorul Gruia Novac.

„Am fost părtaș, astăzi, la o clipă prinsă în veșnicie, la care au participat doi oameni deosebiți, care au marcat profund cultura bârlădeană. Îi mulțumesc domnului profesor Gruia Novac pentru fereastra deschisă spre universul poeziei domnului profesor George Irava, pe care am avut onoarea să îl am dascăl în anii de liceu. Prețuirea și respectul pe care li-l port amândurora sunt lucruri greu de împărtășit în cuvinte. La mulți ANI și multă sănătate, George Irava!”, a spus primarul Dumitru Boroș.

 

Biroul de Presă și Relații Publice al Primăriei Municipiului Bârlad

 

ȚĂRAN  MOLDAV

 

A ieșit  țăranul la prășit,

Să-nvie țărna peste rădăcină,

Și-a zis  soarelui la răsărit,

Să-ncreștineze  ziua cu lumină.

 

 

Dintr-o zare a adus un nor,

Să umezească  sevele-n țărână,

Să nu rămână țărânii dator,

Cât veșnicia-i ține împreună.

 

Seara  când se întoarce din lucrare,

Și-l dogorește pruncii împrejur,

Simte pe umeri stropul de sudoare,

Cum se preface, plin, în aur pur

 

 

Și se lipește de femeia lui,

Și o visează pururea mireasă,

Până coboară lampa pusă-n cui,

Și invită  dimineața-n casă.

 

 

DO A M N E , D U – M Ă    Î N A P O I

Doamne, du-mă înapoi,

Când eram numai noi doi.

Tu, din Duh şi din Cuvânt,

Eu, din apă şi pământ.

 

 

Doamne, du-mă înapoi,

Când eram numai noi doi.

Tu, Iubire şi Sărut,

Eu, o lacrimă în vânt.

 

 

Doamne, du-mă înapoi,

Când eram numai noi doi.

Tu, Cel fără de păcat,

Eu, cu Tine împăcat.

 

 

Doamne, du-mă înapoi,

Când eram numai noi doi.

Tu rupeai din mine-o coastă,

Menindu-mi-o de nevastă.

 

 

Doamne, du-mă înapoi,

Când eram numai noi doi.

Tu întâi, şi eu apoi,

Şi femeia lângă noi.

 

 

Doamne, du-mă înapoi,

Când eram numai noi doi.

Planeta asta de nevoi,

Doamne, nu e pentru noi.

 

 

I N T R Ă    Î N    S I M E T R I A

A C E S T U I    P O E M

 

 

Pe limba ierbii,

Roua dansează cu-n cuvânt,

Şi-un nor provincial

Plouă cu fluturi trişti,

În care-ocrotitoare lacrimi,

Stau răstignite

Pe umbrele fântânilor,

Ce-şi caută justificări

Pentru alte-nceputuri.

 

 

În braţele de aer

Ale statuii străzii,

Alcoolurile se-nfruntă

Prin cărţile nescrise,

Şi, nu mor în războaie

Atâtea întrebări,

Câte-ar putea să-nvie

Eroul unei cărţi,

Chiar dacă în aripa

Ţintită de o armă,

Singurul adevăr e zborul.

 

 

O, dacă vrei s-ajungi

În oraşul luminat de iarbă,

Urcă în simplitatea acestui poem,

Unde se iveşte roua

În ţărâna dimineţii,

Precum poetul

În iarba cuvântului.

 

   Versuri de George Irava, Bârlad