MINUTUL  DE CULOARE  ȘI  EMOȚIE

”Le Point” reamintește că în  ziua  de 23 mai, în anul 1920 președintele Franței, Paul Deschanel a căzut din trenul prezidențial. Călătorea noaptea, pe o căldură  sufocantă, a vrut să deschidă fereastra, care avea particularitatea de a se deschide și în partea de jos pentru a putea strânge mâinile oamenilor, s-a tot opintit până când s-a trezit în pijama pe peluza de lângă șine. Nu a pățit mai nimic pentru ca trenul rula cu viteză mică, dar până s-a dezmeticit s-a îndepărtat suficient de mult pentru ca eventualele sale strigăte să nu mai fie auzite. Așa că  vrând, nevrând, președintele a luat-o pe jos, în pijama, în direcția de deplasare a trenului. Spre norocul său a ajuns la un soi de canton unde le-a explicat celor de acolo că este președintele Republicii care a căzut din trenul prezidențial. L-au luat drept bețiv, dar l-au spălat și l-au culcat în patul șefului. După ce i-au spălat fața, sângerase puțin, unii de acolo au sugerat ca aduce puțin cu șeful statului. Au sesizat autoritățile susținând că cineva care a ajuns la ei pretinde că este președintele tării, căzut din tren. Ăia, probabil, s-au amuzat copios, dar până la urmă au luat cumva legătură cu trenul. În tren, președintele lăsase consemn să nu fie deranjat sub niciun pretext până dimineață. Nimeni nu a îndrăznit să-i bată în ușă. Dimineața, când au văzut că nu răspunde nimeni, au deschis ușa și au constatat îngroziți că geamul era deschis și președintele nicăieri. L-au recuperat, viața a mers înainte, dar penibilul situației, comentariile din presă, zâmbetele abia reținute ale celor din jur i-au produs o depresie președintelui care a demisionat în luna septembrie, după o primă  încercare eșuată.           Tudorel Urian

Din discursurile  președintelui Paul Deschanel

” Dacă un comitet, un birou, o agenție, oricare ar fi numele! nu ține la curent, zi de zi, cu progresul științei, cu transformările industriei, cu schimbările de modă și gust, cu ieșirile care se deschid, care sunt închise forței de muncă și muncii. arta, se poate întâmpla că educația profesională devine de rutină și insuficientă  și riscăm să formăm studenți timp de șase sau opt ani pentru cariere pe care le vor găsi grevate, pentru meserii în care nu le vom mai dori!…

Dacă cuvântul este uneori inspirația pentru acțiuni mărețe, tăcerea este inspirația pentru sentimente și gânduri mărețe! Este necesar să  înțelegem că tăcerea în care trăim este un fel de meditație și concentrarea continuă în care sentimentele și gândurile tale se nasc și se dezvoltă și  trebuie să adauge penetrare, intensitate și aromă gustului  estetic, simțului idealului și, de asemenea, celor mai înalte pasiuni și mai pure care pot agita sufletele, afecțiunile familiilor, solidaritatea ta fraternă, dragostea de țară, nobilul chin al dreptății.”    26 mai  1896

ACESTOR   RÂNDURI  ”ADUCEM  LA  ZI”  TRENURILE  CARE CIRCULĂ  ÎN ACESTE  VREMURI  PRIN  JAPONIA! (Foto 1, 2 și 3 –  Lucy  Glaser)