Azi, 2 iulie, la  comemorarea trecerii în eternitate a  slăvitului  domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare  găsim de cuviință a publica acest articol semnat de profesor pentru învățământul primar Nadia Tufă, de la Școala Gimnazială ”George Călinescu” din Onești. Articolul a apărut în ”Anuarul Asociației Învățătorilor  din județul Bacău”  și merită tot interesul  de a fi lecturat!

Cât de mare  e acum Ștefan cel Mare?

Ieşind din Oneşti, chipul lui Ştefan cel Mare, stilizat, făcut din piatră, anunţă, din orice direcţie ai privi, că domnitorul e încă prezent în viaţa oneştenilor şi a celor în trecere. Elementul acesta de mândrie locală îţi şopteşte că la mică distanţă de oraş se află o portiţă prin care poţi face o incursiune în trecut: Complexul Muzeal Borzeşti. Amplasat într-o zonă de verdeaţă, Muzeul de Cultură şi Artă religioasă e deschis vizitatorilor întâmpinaţi de privirea hotărâtă a domnitorului. Complexul este aproape imperceptibil, nefiind un indicator care să anunţe din timp călătorii de semnificaţia locului. Bustul lui Ştefan cel Mare, aflat la intrare te cheamă însă să-l reîntâlneşti, ca în legendele copilăriei. Altarul bisericii a fost ridicat exact peste rădăcina stejarului din legenda Stejarul din Borzeşti, iar în faţa altarului, în afara bisericii, din lemnul stejarului, a fost construită clopotniţa. După câţiva ani, aceasta a fost refăcută, având un design sugestiv. Biserica nu a fost pictată la inaugurare. Peste ani, biserica a suferit multe distrugeri, incendii, cutremure. Cea mai importantă restaurare a avut loc în secolul al XVIII-lea, când i s-a adăugat un zid catapeteasmă, care a fost şi pictat. Ultima mare restaurare a avut loc cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la fondarea bisericii. Cu această ocazie, Ştefan cel Mare a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, fiind sărbătorit în data de 2 iulie. Biserica poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi deasupra intrării, în exterior, este o pictură reprezentativă. Alături de icoană se află şi pisania, în slavonă, înscrisă în piatră, din care reiese că biserica a fost ridicată de Ştefan cel Mare, împreună cu fiul său, Alexandru. Este pictată acum în totalitate. La intrare, în exterior, se vede o scenă cu Ştefan cel Mare călare, plecând la luptă. În mâna stângă are crucea, iar dreapta o întinde spre Sfântul Gheorghe, ce îi înmânează sabia. Pe marginea ferestrelor sunt pictate scene din legenda Stejarul din Borzeşti. Mic la stat şi mare la sfat, personalitate cu nume ancorat în realitate, este sau nu Ştefan cel Mare accesibil copiilor secolului XXI? Într-un sistem educaţional ce se zbate continuu, Ştefan cel Mare este un sine qua non al activităţilor de învăţare, un simbol al patriotismului autentic de care avem atât de multă nevoie, o valoare ce poate şi trebuie să sprijine edificiul educaţiei din România. Ştefan cel Mare e patriotul care, fără a fi învăţător, îi învaţă pe copii dragostea de ţară şi valoarea prieteniei.

Am fost la el, în vizită, la Biserica din Borzeşti, iar aspectul care i-a impresionat cel mai mult pe micii curioşi a fost faptul că acest edificiu a fost construit în amintirea prietenului domnitorului. Spaţiu magic, în care dăinuie un trunchi de stejar, tărâmul de legendă numit Borzeşti, captează astfel atenţia copiilor aducând legenda în actualitatea lor. Lângă stejarul de legendă atmosfera e propice povestirii cu suport iconic, iar vechiul devine un nou plăcut şi accesibil copiilor. Întrebările copiilor curg şuvoi, curiozitatea se îmbină cu entuziasmul, în timp ce valorile patriotism şi prietenie se interiorizează. Mare valoare, statură mică, mare personalitate… <<E şi frumos Ştefan cel Mare!>>, spune un copil din clasa Lotuşilor, după ce i-a admirat chipul în picturile bisericii. Lotuşii au distins privirea hotărâtă şi dârză a domnitorului printre nuanţe, în jocul de umbre şi lumini al vechimii. Ne plac icoanele! Putem să-i pictăm şi noi chipul, părul galben, ochii albaştri, pelerina roşie? Predomină culorile calde în desenele realizate ulterior şi trimise la concursul organizat cu ocazia acestui simpozion. Predomină culorile calde, căci calde sunt sufletele copiilor în relaţia cu trecutul ţării. Relaţionare, abordare integrată, socializare, gust pentru frumos… educaţie într-un mediu nonformal, educaţie cu uşile deschise spre natură şi spre trecut. Da, Ştefan cel Mare e încă mare pentru că face lucruri mari pentru oameni mici, cu ajutorul altor oameni care îi îndrumă: învăţători şi părinţi!     Prof. pentru învățământul primar Nadia Tufă, Școala Gimnazială ”George Călinescu”  Onești