Fântâna Doamnei din Borzești – un demers pentru o legendă locală –
Borzeşti – localitate legendară, a fost un sat aşezat pe pârâul Găureana, devenit suburbie a oraşului Oneşti, după 1956, când s-a desfiinţat comuna Borzeşti. În prezent Borzeşti este cartier al municipiului Oneşti. Aici se află Biserica Stejarului din Borzești, ctitorită la 1494 de Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt.
Borzeștiul, înconjurat la începuturile sale de o imensă pădure de stejari și fagi, este satul situat pe Trotuș care a fost întemeiat de un anume Radu Dumbravnic (posibil un Radu Borza ce fost stăpân peste acest sat situat într-o dumbravă). Într-un document din 19 mai 1546 se precizează că „Borzești se afla în dumbravă la fântână”.
Pe o harta făcută pentru Marele Stat Major al Armatei Române, în anii 1880-1890, era consemnată la câteva sute de metri de satul Borzești (pe marginea drumului spre Adjud, la circa 1,5 km de Biserica lui Ștefan cel Mare din Borzești), Fântâna Doamnei, amintită prin 1904 și de A. Vlahuţă în povestirea “La Borzeşti”:
“Aici în valea asta liniştită şi frumoasă toate îţi vorbesc de el. Legendele (Legenda Stejarului din Borzești), „podul” (podul lui Ștefan cel Mare de la Gârbovana), „fântâna” (Fântâna Doamnei), „crucea de piatră” (Crucea de Piatră din curtea bisericii Sf. Dimitrie din Onești), numele satelor (Borzești, Onești, Tg. Ocna, etc.), hrisoavele răzeşilor, toate păstrează amintiri scumpe din zilele lui Ştefan. Te uiţi împrejur şi te întrebi: unde o fi fost oare casa în care s-a născut, cuibul ascuns în care s-a ridicat, aşa ca dintr-o minune dumnezeiască, vulturul Moldovei?”
Hartă militară din 1880-1890, cu Biserica din Borzești și Fântâna Doamnei
Despre această fântână, Ortensia Racoviță în al său “Dicționar geografic al județului Bacău” din anul 1895, ne lămurește că “în comuna Rîpile din ținutul Bacăului este un loc (lac) în satul Borzești, care se chiamă: Fântâna Doamnei. Aici este o fântână făcută cu cheltuiala mamei lui Ștefan cel Mare.”
Comparând distanța de pe vechea hartă militară cu cea măsurată efectiv în teren, am ajuns la concluzia că Fântâna Doamnei din trecut se află pe locul în care există astăzi Izvorul captat din Calea Adjudului, numit “La Pește”.
Prin această mică demonstrație cred că este de bun augur ca municipalitatea oneșteană să analizeze și să decidă schimbarea denumirii acestui izvor, renumit pentru calitatea apei sale potabile, din “La Pește“ (pește care a dispărut încă dinainte de modernizarea din 2019 a acestui izvor, de către Primăria Onești) în “Fântâna Doamnei”, ca o revenire la o veche denumire istorică ce ne leagă de Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, dar și de mama sa Oltea Doamna, căreia îi este atribuit.
O sfințire a acestui izvor cu apă bună, după montarea aici a unei plăcuțe cu această nouă denumire, cred că ar fi o bucurie în plus pentru borzeșteni dar și pentru noi toți oneștenii. Ing. Gh. Bogza, Onești
Și o altă pagină de istorie a Borzeștiului
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea satul Borzeşti şi hotarul său este scos din Ocolul domnesc Trotuş de unii domni iresponsabili ai Moldovei. Astfel se face că la 20 aprilie 1627 cea mai mare parte a jumătăţii de Sud a satului este a marelui logofăt Dumitraşco Ştefan, care a cumpărat bucată cu bucată de la descendenţii celor care au avut acolo proprietăți. De la acesta părţi ajung la fiul său Gheorghe Ştefan, mare dregător şi apoi domn, iar de la el la Mănăstirea Caşin, altele ajung la Neculai Andrieşan şi fiul său Ştefan, între anii 1643- 1668. Tot în această perioadă şi partea de Nord a hotarului, probabil ca recompensă, ajunge în stăpânirea marelui dregător Nicolae Buhuş. Fiica acestuia, Irina, căsătorită cu Manolache Ruset mare vomic (ante 1650-1717), decedată la 7 februarie 1716 este înmormântată în pronaosul bisericii din Borzeşti. E posibil ca ea să fi primit de la tatăl său, ca zestre, şi moşia Borzeşti. Urmarea firească a modificării statutului juridico -administrativ al satului s-a repercutat şi asupra bisericii de aici. Domnul Moldovei Constantin Duca la 20 martie 1 694 printr-un hrisov închină biserica făcută de „răposatul domn cel bătrân Ştefan vodă” la Mănăstirea Bogdana din apropiere. Urma ca fostul mitropolit al Moldovei, Theodosie, să răspundă de buna funcţionare şi îngrijire a lăcaşului, adăugându-i-se şi unele scutiri de dări.
La acţiunea destructivă, de fărămițare şi diminuare a domeniului domnesc, se adăugă şi aceasta a hotarului şi satului Borzeşti. Consecinţele convertite în criza de pământ devin evidente. Prin vânzare-cumpărare se divid unele hotare, altele se integrează, unii săteni devin săraci şi cei mai mulţi, iar alţii devin bogaţi şi puţini.
Din studiul ”Ocolul domnesc Trotuș (sec. XV – XIX)”, partea a II a, semnat de Gheorghe Burlacu în ”Carpica”, XXVII, Bacău, 1998