E atât de trist totul…
Ieri, 29 septembrie, la Târgu Ocna pentru mai multe clipe norii s-au adunat într-o mare tristețe, locuitorii acestui oraș despărțindu-se pentru totdeauna de domnul Cornel Triandafil. ”Un coleg foarte bun, o grozăvie de om, de aleasă simțire… Inimos, săritor, ajuta pe cei din calea sa! El intuia ce vrea să spună omul și cu cuvintele sale potrivea ca totul să fie bine!” Această mărturisire despre domnul Cornel Triandafil, personalitate a orașului Târgu Ocna, ne-a fost făcută de colegul său Corneliu Cristea, din clasa a VII a a anului școlar 1954 – 1955 ! ”Toată lumea culturală a orașului l-a cunoscut pe Cornel Triandafil, care făcea parte din Grupul de estradă al Casei de Cultură, un om care și-a purtat demnitatea cu onoare toată viața”, a mai menționat Corneliu Cristea, amintind faptul că ”în acei ani trăiam cu cartele roșii, verzi, maro – pentru alimente și pentru haine, toate fiind raționalizate, dar cultura făcea pași înainte!” .
Din Iași vine mesajul ” Ce om minunat,un sufletist și un prieten adevărat pe care l-am cunoscut în spectacole, am colaborat atât de frumos împreună și pe care nu-l voi uita niciodată”, pe care l-a notat Cristian Simionică, el fiind Colaborator – Organizator spectacole la Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „Mihai Ursachi”. Un mesaj a ajuns în clipele de cutremurătoare durere tocmai de la Londra, de la Iulian Bodea:” Nea Cornel Triandafil, Dumnezeu să te ierte și ocrotească în pace. Un om bun ca el, numai la Dumnezeu ajunge. Bun prieten, calculat și săritor… Asta este viața. Acolo vom pleca toți, numai cei răi vor avea alt drum”. De pe colina Penitenciarului – Spital Târgu Ocna, Silvia Racu a evidențiat faptul – ”A fost un om deosebit, am avut o colaborare frumoasă, când era în activitate!”
În orașul de sub poalele Măgurii sunt cetățeni care au crescut cu domnul Cornel Triandafil, un om de mare valoare, apreciat și foarte iubit de orice persoana din oraș – și cât de emoționant poate fi mesajul târg-ocneanului Remus Jugănari: ”Știu cât de greu este acum! Anul trecut l-am întâlnit pe domnul Cornel… Și-a adus aminte de mine cu toate că nu ne mai văzusem din ’81. Și-a amintit că la Școala nr.3 fiind, a fost pusă în scenă o nuvelă în care eu jucam rolul lui Ștefan cel Mare!”
La aflarea veștii trecerii în neființă a domnului Cornel Triandafil profesoara Georgeta Nechita Burculeț a menționat:” Să mă credeți că nu pot procesa acest fapt! poate și pentru că eu l-am perceput drept un om plin de vitalitate, tenace, VIU ( în tot și toate), prezent și vesel. L-am văzut, nu de mult, grăbit să facă ceva cumpărături. Acelaș spirit luminat, subtilitate în verb, simpatic și de mare spirit. NICI O DATĂ NU M-AM GÂNDIT CĂ VA PLECA ATÂT DE REPEDE. Ne cunoaștem de circa 55 de ani. Nici o dată nu m-a dezamăgit! Profesional, a fost excepțional! Ca amic – prieten, deasemeni! Am apelat la el de mai multe ori, când aveam nevoie de un sfat competent, legat de scenografie, de regie sau retorică; am fost împreună la Ghimeș – Tărhăuș, Școala de sus, unde am încercat să punem umărul la un demers artistic de mare valoare, coordonat de soții Bilibok (învățători). A pus în scenă o scenetă simplă, de Paște, cu elevii Școlii Naționale de Administrație Penitenciară… a făcut din aceasta o mică capodoperă… De câte ori am organizat spectacole cu foștii mei elevi – coriști sau cu alte ocazii, a fost prezent, la propriu și la figurat! Mai mult! Și mama mea a apelat la el, pentru sonorizare, în 1991, la Sfințirea troiței din curtea Bisericii Sfinții Împărați! A făcut un efort extraordinar să fie de folos, călătorind în noaptea precedentă, ca să fie prezent, după cum a promis! Aș putea spune muuuuuuuulte lucruri minunate despre el… A MAI PLECAT UN OM din orașul nostru. Suntem mai săraci, DUMNEZEU SĂ-L IERTE !”
O tristă vorbă spune că ”timpul fură oamenii dragi dar niciodată amintirea lor!” Domnul Cornel Triandafil a lăsat în urmă o familie îndurerată și într-un zbor lin între îngeri, de acolo de sus, veghează în lumină asupra celor care l-au iubit, ce-i vor păstra o nestinsă amintire!