În aceste zile de decembrie o fotografie face înconjurul lumii! După peste 30 de ani, în care a locuit în exil la Paris, marele scriitor albanez Ismail Kadare s-a reîntors în orașul Gjirokastra, din Albania. Geniul literelor albaneze a revenit în orașul natal, pe care în romanul ”Cronica de piatră” îl descrie ca ”orașul de piatră, în care toate legile arhitecturii sunt încălcate!” Viața aici, la Gjirokastra a avut un impact semnificativ asupra formării creativității scriitorului. Plimbându-se în serile trecute pe străzile acestui oraș (însoțit de soția sa Helena, de deputatul și Ministrul Turismului și Mediului din Albania, Mirela Kumbaro și de primarul orașului Gjirokastra, Flamur Golemi), scriitorul Ismail Kadare a făcut o mărturisire deosebită: „Gjirokastra a devenit ca Parisul!”
Ismail Kadare este cel mai cunoscut romancier şi poet albanez. Născut în anul 1936, el și-a început studiile de literatură la Tirana, apoi a continuat la Institutul „Maxim Gorki“ din capitala URSS. Marius Dobrescu, un cunoscut biograf al acestui mare scriitor albanez a notat: ”Primul său roman, <<Generalul armatei moarte>> (1963), a însemnat și primul mare succes ca scriitor. Opera sa a fost publicată în peste 40 de țări ale lumii. A urmat o serie de alte romane, volume de proză, de poeme și, în ultimii ani, de memorialistică, ele fiind încununate cu premii internaționale… Ismail Kadare a fost comparat adesea cu Vaclav Havel (președinte al Cehoslovaciei și mare dramaturg). Lui Ismail Kadare i s-a propus să candideze la Președenția Albaniei, onoare pe care a refuzat-o în numele libertății personale și de creație. El are câteva nominalizări la Premiul Nobel pentru literatură”.
Marius Dobrescu a mai menționat că ”gestul său din octombrie 1990 de a cere azil politic în Franța, într-o perioadă în care comunismul albanez nu își dăduse încă obștescul sfârșit, a grăbit căderea regimului și intrarea Albaniei pe calea democratizării”.
Evidențiind faptul că în România i-au apărut lui Ismail Kadare un număr de 12 cărți în ultimii 30 de ani (fiind editate de ”Polirom”), prezentăm un poem și câteva ”răsfrângeri de gând” ale acestui mare scriitor albanez.
Poezie
Cum ţi-ai găsit drumul către mine?
Mama, ca Aragon scria, fără punct şi virgulă.
Tata, hoinar peste mări şi ţări.
Dar tu ai venit
Păşind uşor pe caldarâmul oraşului meu patriarhal
Ai ciocănit sfioasă la poarta casei cu etaj
Numărul 16.
Multe am urât şi am iubit în viaţă,
Multor dorinţi am fost „citta aperta”,
Dar iar şi iar,
Ca flăcăul ce se întoarce în miez de noapte
Acasă,
Obosit şi mahmur după cheful de aseară,
Aşa mă întorc şi eu la tine ostenit
După fiecare rătăcire.
Iar tu,
Fără a-mi purta pică pentru trădările mele
Mă alinţi cu dragoste,
Ultima mea gară,
Poezie.
Chiar când memoria…
Chiar când memoria mea ostenită,
Asemeni tramvaielor de la miezul nopţii,
Va opri doar în staţiile principale,
Nu te voi uita.
Îmi voi aminti
Seara liniştită, fără sfârşit a ochilor tăi,
Suspinul, cu capul pe umărul meu
Şi părul tău, ca o plutire veşnică.
Apoi, despărţirea…
Şi doar în câte-o noapte
Degetele mele nevăzute, de departe,
Se vor împleti în părul tău. Versuri de Ismail Kadare, în traducerea lui Marius Dobrescu
”În lumea aceasta oamenii nu fac altceva decât să repete aceeaşi poveste. Sunt diferite doar ochii, părul şi statura, aşa cum se întâmplă cu actorii, care-şi dau jos peruca şi aleargă înapoi pe scenă să-şi joace rolul următor. Oricât am încerca să ne ferim de asta, nu putem să nu ne conformăm semnalelor pe care le primim şi nici să evităm identificarea cu cavalerul medieval, pentru că toate, şi frâiele şi itinerariul şi orice altceva au fost stabilite cu mult timp în urmă”. Ismail Kadare în ”Umbra” (traducere Simona Enache)
”Instrumente muzicale strălucitoare se tânguiau, cu gurile deschise ca niște crini.”
”Sunt de părere că nu sunt un scriitor politic și, mai mult, că în ceea ce privește literatura adevărată, de fapt nu există scriitori politici. Cred că scrisul meu nu este mai politic decât teatrul grecesc antic.”
” Consider că am avut o zi bună când, printre rândurile pe care le-am scris, am produs din miezul meu interior ceea ce eu numesc <<aspectul perlei>>. Asta s-ar putea referi la o descoperire, la un sentiment de coeziune armonioasă”. Autor: Ismail Kadare