BADE MIHAI
Bade Mihai, aș vrea să-ţi adresez o rugăminte:
Când te întorci la Iași din București,
Să poposești puțin la Ion Creangă
Și la bojdeuca lui din Humulești,
Că-i este dor de dumneata, bădie,
Și o să dormi o noapte aici, de vrei.
Poate visați pe moș Chiorpec, sărmanul,
În casa cu pisici și motocei.
Să știi că Veronica te așteaptă,
Să-ţi dăruiască fragedele-i buze,
Te-așteaptă să vă rătăciți ,,nebuni’’,
Prin codrii văduviți de frunze.
Sub teiul cu miresme îmbătătoare,
Să te strecori furiș, precum un hoț,
Și să împărtășești nestinsa ta iubire,
Pe lângă plopii fără soț…
Iar când Luceafărul apare
Pe bolta-naltă triumfal,
Să mergi agale prin fânețe
Și să adormi sara, pe deal.
Când vei veni spre casă obosit,
Prin codrul cu fantasme și cu iele,
Te facă să tresari -un ciripit
De somnoroase păsărele.
Închei aici mica-mi scrisoare.
Și-acum, pios, în fața ta mă-nclin:
Rămâi pe veci nemuritor, nu rece,
INEGALABILE EMIN!!! Versuri de Ovidiu Pruteanu
DEBUT
OVIDIU PRUTEANU
Ovidiu Pruteanu este fiul Ilenei și al lui Petru, născut la 7 iulie 1968, în municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, actualul Onești. Domiciliul îl are în cartierul Slobozia, unde a absolvit cursurile Școlii Generale nr.2. Pașii în ale compunerii i-au fost îndrumați de învățător Ciucă Gurina și profesor Vărăreanu Saveta. Ovidiu Pruteanu a absolvit apoi cursurile Școlii Profesionale Nr.2, din cadrul fostului Liceu de Construcții. S-a calificat pentru meseria de constructor structuri, meserie cu care își câștigă existența pe șantiere din țară și, după 1989, peste hotare. A început să scrie versuri pe la 15 ani, dar a devenit prolific mult mai târziu, când încercările vieții i-au trezit dorința de a vorbi în versuri despre dorul de părinți, dorul de locurile natale, despre nostalgia copilăriei… Pentru prietenii lui, pentru cititorii de pe Facebook, Ovidiu Pruteanu a devenit un exponent al sentimentelor umane, atât de puternice, încât toți așteaptă cu nerăbdare postările sale. El este un iubitor împătimit de natură. Aș putea spune că ,,fenomenul Ovidiu Pruteanu” a generat ad hoc un interesant și spontan Cenaclu Literar, cu membri animați de tematica și puterea de sensibilizare a poeziilor postate. Iubind naturalețea și spontaneitatea, în discuții și comentariile lor toți cititorii acestor versuri mărturisesc: ne recunoaștem în poeziile tale, Ovidiu Pruteanu! Ca urmare, subsemnata, Vărăreanu Saveta, am propus acest medalion de debut pentru fostul meu elev cu frumoasa și inedita poezie BADE MIHAI . Să fie într-un ceas bun, Ovidiule !!! Prof. Saveta Vărăreanu, FĂLTICENI, jud. Suceava, ce a slujit cu mult patos și dăruire învățământul oneștean, la Școala Generală din cartierul SLOBOZIA, MUNICIPIUL ONEȘTI
De același autor
UN TABLOU DE IARNĂ TRISTĂ
Plouă. Streșini plâng într-una,
Fumul urcă strâmb din hornuri,
Și din orga-i nesfârșită
Vântul cântă – n mii de tonuri.
Zgribulite stau sub plumbul
Cerului, căzut pe sat,
Zeci și zeci de păsărele
Ce s-au adunat la sfat.
Ciripind la unison
Despre un subiect banal,
Sparg bucăți monotonia,
Din tabloul hibernal.
De pe dealuri se pogoară
Mari balauri fumurii,
Ce au evadat din plasa
Negurilor albăstrii.
Prin pădurea sărăcită
De podoaba capilară,
Printre frunze adormite
Zi de zi mistreții ,,ară”
Uneori ca o nălucă,
Săltăreață și sprințară,
Vezi zvâcnind dintre copaci
O firavă căprioară.
Mulțumescu-Ți, Ție Doamne,
Că trăiesc și că exist.
Îmi doream altfel de iarnă
Și de-aceea mă simt trist.
Mă cuprinde așa o jale,
Că zăpadă nu există,
Și – s obligat a descrie
Un tablou de iarnă tristă. Versuri de Ovidiu Pruteanu