BADE  MIHAI

 

 

Bade Mihai, aș vrea să-ţi adresez o rugăminte:

Când te întorci la Iași din București,

Să poposești puțin la Ion Creangă

Și la bojdeuca lui din Humulești,

 

 

Că-i este dor de dumneata, bădie,

Și o să dormi o noapte aici, de vrei.

Poate visați pe moș Chiorpec, sărmanul,

În casa cu pisici și motocei.

 

 

Să știi că Veronica te așteaptă,

Să-ţi dăruiască fragedele-i buze,

Te-așteaptă să vă rătăciți ,,nebuni’’,

Prin codrii văduviți de frunze.

 

 

Sub teiul cu miresme îmbătătoare,

Să te strecori furiș, precum un hoț,

Și să împărtășești nestinsa ta iubire,

Pe lângă plopii fără soț…

 

 

Iar când Luceafărul apare

Pe bolta-naltă triumfal,

Să mergi agale prin fânețe

Și să adormi sara, pe deal.

 

 

Când vei veni spre casă obosit,

Prin codrul cu fantasme și cu iele,

Te facă să tresari -un ciripit

De somnoroase păsărele.

 

 

Închei aici mica-mi scrisoare.

Și-acum, pios, în fața ta mă-nclin:

Rămâi pe veci nemuritor, nu rece,

INEGALABILE EMIN!!!      Versuri  de  Ovidiu  Pruteanu

 

DEBUT

OVIDIU  PRUTEANU

 

Ovidiu Pruteanu este  fiul Ilenei și al lui Petru, născut la 7 iulie 1968, în municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, actualul Onești. Domiciliul îl are în cartierul Slobozia, unde a absolvit cursurile Școlii Generale nr.2. Pașii în ale compunerii i-au fost îndrumați de învățător Ciucă Gurina și profesor Vărăreanu Saveta. Ovidiu Pruteanu a absolvit apoi cursurile Școlii Profesionale Nr.2, din cadrul fostului Liceu de Construcții. S-a calificat pentru meseria de constructor structuri, meserie cu care își câștigă existența pe șantiere din țară și, după  1989, peste hotare. A început să scrie versuri pe la 15 ani, dar a devenit prolific mult mai târziu, când încercările  vieții i-au trezit dorința de a vorbi în versuri despre dorul de părinți, dorul de locurile natale, despre nostalgia copilăriei… Pentru prietenii lui, pentru cititorii de pe Facebook, Ovidiu Pruteanu a devenit un exponent al sentimentelor umane,  atât de puternice, încât  toți așteaptă cu nerăbdare postările sale. El este  un iubitor  împătimit de natură. Aș putea spune că  ,,fenomenul Ovidiu Pruteanu” a generat   ad  hoc  un interesant și spontan Cenaclu Literar, cu membri animați de tematica și puterea de sensibilizare a poeziilor postate. Iubind naturalețea și spontaneitatea,  în discuții și comentariile lor toți cititorii acestor versuri mărturisesc: ne recunoaștem în poeziile tale, Ovidiu Pruteanu! Ca urmare, subsemnata, Vărăreanu Saveta, am propus acest medalion de debut pentru fostul meu elev cu frumoasa și inedita poezie  BADE  MIHAI . Să fie într-un ceas bun, Ovidiule !!!       Prof.  Saveta  Vărăreanu, FĂLTICENI, jud. Suceava, ce a slujit cu mult patos și  dăruire învățământul  oneștean, la Școala Generală   din  cartierul  SLOBOZIA, MUNICIPIUL  ONEȘTI

 

De același autor

UN  TABLOU  DE  IARNĂ  TRISTĂ

 

 

Plouă. Streșini plâng într-una,

Fumul urcă strâmb din hornuri,

Și din orga-i nesfârșită

Vântul  cântă – n mii de tonuri.

 

 

 

Zgribulite stau sub plumbul

Cerului, căzut pe sat,

Zeci și zeci de păsărele

Ce s-au adunat la sfat.

 

 

 

Ciripind la unison

Despre  un subiect banal,

Sparg bucăți monotonia,

Din tabloul hibernal.

 

 

 

De pe dealuri se pogoară

Mari balauri fumurii,

Ce au evadat din plasa

Negurilor albăstrii.

 

 

 

Prin pădurea sărăcită

De  podoaba capilară,

Printre frunze adormite

Zi de zi mistreții  ,,ară”

 

 

 

Uneori ca o nălucă,

Săltăreață și sprințară,

Vezi zvâcnind dintre copaci

O firavă căprioară.

 

 

 

Mulțumescu-Ți,  Ție Doamne,

Că trăiesc și că exist.

Îmi doream altfel de iarnă

Și de-aceea mă simt trist.

 

 

Mă cuprinde așa  o jale,

Că zăpadă nu există,

Și – s obligat a descrie

Un tablou  de iarnă tristă.    Versuri  de  Ovidiu  Pruteanu