Bună dimineața! Sunt pe drum și acum, port ceasul cu mine. Îmi spun că nu voi trage fermoarul pentru a-i vedea de aproape minutarele tremurătoare pe cadranul alb și lucios. Voi privi ceasul din turnul palatului de va fi să simt nevoia de a ști cât e ora sau voi deschide radioul dacă plouă în rafale, cum s-a anunțat la prognoză. Îl voi purta cu mine peste tot la birou, va sta în servietă, va măsura timpul alături de fotografia mea și de alte chestii. Deja mă și văd la pauza de cafea, îl ascult cum ticăie, se ia la întrecere cu mierlele și pițigoii.
Îmi părea rău că nu am un munte
să ți-l dăruiesc bucată cu bucată.
Îmi părea rău că nu am o mașină
cu macara pe remorcă
că nu am pneuri ultimul răcnet
șlafuri și manetă hidraulică
pentru calare pe drum.
Îmi părea rău că nu am o pajiște
cu prepeleci și căpițè de fân
să îți hrănesc cerbii
și ciutele rătăcite de iezi.
Îmi părea rău că nu am un râu
cu sălcii plângătoare pe mal
cu pești care duc momeala-n
adânc.
Îmi părea rău că nu am o seară
cu lună
în trenul acesta
fără apă, fără culoar și cușetă
fără oglinzi și perdele la geam
am din toate câte puțin
și asta îmi ridică moralul până
unde
nu îmi mai pare rău de nimic.
Bucură-te de necazul altuia cum te-ai bucura de al tău. Fă din el prilej de bucurie, nu bumerang sau săgeată. Bucură-te de lumini și de umbre cum te-ai bucurat prima dată. Lasă-te antrenat în vâltoare dar ai grijă la valurile verzi și albastre. Sunt la mâna lor, când mă înalță mă și coboară, când mă mângâie mă și gâdilă, când mă opresc mă și fotografiază, dacă nu îmi dau de gândit nod cu nod.
Poezia iese din faguri
odată cu grăuncioarele de polen
tocmai am fost primit în custodie
respir prin pânza de ceară
am cerc și gură să vorbesc
beau apă cu palmele din râu
mă fotografiez alături de matcă
îmi cresc picioare de sarpe
totul e să te ferești
să te ascunzi un timp
numai bun pe caniculă
într-o gaură de șopârlă
sau mai lesne sub pietre
fiindcă ai ochi de pește răpitor
să depui icrele în patru județe
și în plasele din vechime
duc anii secetoși după mine
stau mirați norii
farfurii umplute cu zahăr
așteaptă, strigă mama de unde
și-a găsit locul în rai
pășește cu gogoși rumenite
când se înclină scapă peste margini
plouă pe pământ cu bunătături
se adună sfinții pioși din calendar
fac șir indian până în vale
numai aureole pe iarbă
printre stupi și dude mașcate
molfăie și mestecă la umbra
amiezii, își împuținează poftele
roz, îi ridică voioși de la masă
fac mătănii și mulțumesc, mulțumesc
strigă tata din colț, așteaptă-mă
mai am de cumpărat mălai și făină
niscaiva cireșe din piață
mai am de făcut recensământul
de citit contorul de gaz
de lumină, mai am de plătit gunoiul
și de vorbit cu preotul din cartier
mai să uit de farmacie
mormăie înfundat Moș Martin
îmbrăcat în salopetă de zidar
vrea să fie scărpinat la tălpi
de la degetul mic dacă s-o nimeri
invers, de la stânga la dreapta
24 de ore lungi cât o pastilă
vrea un post de radio și un ziar
să își schimbe pălăria din paie
ies țiclenii, guguștiucii și graurii
mai ales, se înfruptă din cireșele
de pe vârf, mă chircesc în copac
bucata de mămăligă a prins crustă
totul e să nu dau de ploșnițe
și de cireșe putrede-n ciorchine
altfel rămân flămând până diseară
câinii nu mă mai bagă în seamă
așteaptă-ne, se poate una ca asta
orăcăie broaștele de pe lac
nu chiar la urmă iau pauză
alunec pe lângă trunchi
nimeresc pe bitumul fierbinte
al aleii, trece ziua desculță
își poartă pe umeri tăcerile solare
ici și colo, au frunze în oglinzi.
Ce nu îmi place la ananas este faptul că arunc o bună parte din el. Fără pierderi anticipate nu există alegeri câștigate. Să nu mai spun că provine din Porta Frica. Ce îmi place mă satisface. Într- o oarecare măsură timpul se învârte în cercul cu rază variabilă. Tot ce înțeleg din el mă înalță. Tot ce mă înalță mă liniștește. Tot ce mă liniștește mă îndeamnă să scriu despre proprietățile și efectele induse de ananas. Una peste alta îmi dau dreptate și speranță. Unele peste altele îmi dau avânt și putere. Ce mi-am dorit doresc tuturor! O dimineață cu soare și cafea. O zi fără niciun conflict din interior sau din afară. Un weekend cu suc de ananas și sos la omletă.
Totul se învață, totul se uită
frunzele verzi și pașii de ciută
cântecul cucului deasupra pădurii
cireșii în floare, salcâmii și murii
știu să se ascundă în zile senine
în murmurul orașului până la tine
cine nu speră nu mai trăiește
cine nu scrie nu mai iubește
clarul de lună, câmpul în soare
când nu îl vezi nu te mai doare
codrul albastru, umbra întinsă
plaja fierbinte, lumânarea aprinsă.
Totul se uită, totul se învață
cu primul sărut din prima viață
cu pașii în care te pierzi pe potecă
te adâncești în raftul din bibliotecă
totul se scurge, totul se schimbă
totul moare și învie pe limbă
totul se repetă, totul lâncezește
până făptura de vis se trezește.
Versuri și poeme în proză de Dan Cășuneanu (Iași)