Cea mai mare împlinire sufletească, după munca de o viață!

Cea mai mare împlinire sufletească, după  munca de o viață!

MEȘTERULUI  NECULAI  COMĂNECIU   DIN   CAȘIN   I-A FOST ACORDAT  TITLUL  TEZAUR   UMAN  VIU

 

A fi român adevărat  nu are egal în lume, este izvorul  frumuseții națiunii române, moștenirea lăsată de  strămoși fiind dusă  mai departe! Pornită ca o inițiativă  UNESCO, acordarea  de către Ministerul Culturii a  titlului  TEZAUR  UMAN VIU  aduce punerea în valoare  a păstrătorilor  și a celor ce duc mai departe  elementele de patrimoniu . Cu mijloacele tradiționale, aceștia sunt cei  care  prin perseverență transmit mai departe, prin efortul lor, nu numai dragostea față de comunitate ci și  exemplul de  păstrător și creator  de patrimoniu local.

Acordarea de către Ministerul Culturii, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial,  în  zilele trecute a titlului de TEZAUR  UMAN  VIU  încununează   activitatea de o viață a unui  om deosebit –  Comăneciu Neculai , din comuna Cașin, jud. Bacău ( la prelucrarea lemnului). Din capul locului este de menționat că  acest titlu  a fost acordat  unui număr de doar  15  persoane din România, alături de Comăneciu Neculai  fiind  meșteri olari, creatori de măști populare,  meșteri în cărbunărit,  în instalații de  tehnică populară (vâltori) și în pictură  cu ceară pe coaja ouălor.

Cășunenii îl  cunosc pe  Neculai Comăneciu  ca cel care a trudit  cu dalta și ciocanul la multe porți de lemn, ce au  înfrumusețat  comuna Cașin. El este cel care  făcea și scrânciobul satului la  zilele  mari de sărbători. Sfătos, Neculai Comăneciu este (după cum menționa  ziarul ”Deșteptarea” din Bacău într-un reportaj apărut în anul 2010) ”meșterul popular care poate face orice din lemn. Pentru el, lemnul nu are niciun secret. Oriunde te uiți în sat, îi  vezi măiestria: în porțile imense de la intrarea din casele localnicilor, în grinzile caselor, în uși, în scaune”.

În Referatul de specialitate privind candidatura la titlul de ”Tezaur Uman Viu” a domnului Neculai Comăneciu din  comuna Cașin, semnat de  prof. dr. Rusalin Ișfănoni, Cercetător științific gradul I, Expert în bunuri cu  semnificație etnografică din România, se menționează:”Neculai Comăneciu  a executat singur 85 de porți și a avut șapte  ucenici instruți de el de-a lungul timpului.Ucenicii săi au devenit ei înșiși  recunoscuți meșteri, constructori de porți, care ulterior i-au și făcut o anume concurență maestrului”.

Ceea ce  a scos în evidență  activitatea  meșterului popular Neculai Comăneciu a fost truda sa la ”înnobilarea” porților de lemn cu acoperiș . ”Poarta  a însemnat pentru fălosul cășunean o carte de vizită, o emblemă, o expresie a sufletului  și a caracterului său. Aceasta făcea prima legătură dintre gândurile cășuneanului, stăpân de oi, aflat cu turma în munte sau la câmp, cu ai lui. Tot ea, poarta de lemn, simțea întâi grija din gândurile cășuneanului cărăuș, aflat pe malul Siretului, al Tutovei, Bârladului, Prutului, Dunării ori  Nistrului, la Brețcu ori la Ghimeș pentru cei de acasă. Prin poarta sa dragă, gândurile celui plecat  treceau și-i mângâiau, grijeau  și-l apărau pe cei dragi. Toate acestea cu mult înainte ca stăpânul să deschidă  obloanele mari și să intre caii nădușiți și căruța spălată în colbul lungului drum, dar plină cu cele de  trebuință” – scrie Constantin Tudose în cartea ”Porțile de lemn ale satului, Porțilr sufletului” (apărută și în limbile engleză și franceză). Tot el remarcă: ”Meșteșugul  realizării și montării  unei porți de lemn cu trei stâlpi și acoperiș s-a transmis din generație în generație în satul nostru… Meșterii cășuneni  au dus acest meșteșug de-a lungul timpului la nivel înalt. Astfel că  mulți dintre locuitorii satelor învecinate  și chiar mai îndepărtate, doreau să facă o poartă CA LA CAȘIN. Cel  mai vestit   dintre meșterii în lemn ai satului a fost și este de departe Neculai Comăneciu. Cu înclinații timpurii  evidente către meșteșugul lemnului a învățat  și mai mult din acesta de la tatăl său, de la un unchi și mai ales de la un alt meșter, pe numele său Cuciureanu Gheorghe. Având  tăbdare, dorință și cu un spirit  inovativ deosebit își întrece  maeștrii, iar în foarte scurt timp devine liderul necontestat al făuritorilor de porți, al înnobilării  prin tehnica traforului  și al sculpturii în lemn a atâtor și atâtor construcții țărănești  din vatra satului natal, dar și din alte părți. Dumnealui, venerabilul  meșter, aflat acum la  vârsta de 89  ani, a început să facă porți sau să împodobească grajdurile și casele cășunenilor cu înflorituri în lemn după șabloane  proprii de pe la vârsta de 18 ani.”

Constantin Tudose, ”argintul viu” al Văii Cașinului, el fiind și inițiatorul unei emblematice manifestări culturale- ”Obârșia Mioriței”, care a adus la Cașin multe personalități ale vieții cultural – științifice  din București, Chișinău, Iași, Bacău, Onești, a remarcat un lucru deosebit:”Pe la jumătatea veacului trecut, ca urmare a evoluției societății, tot mai mulți gospodari își doreau să aibă  porți cu stâlpi mai trainici. Ca urmare a luat naștere și a prins avânt realizarea  porților cu stâlpi turnați în  cofraj de lemn, sculptați cu  simbolurile  cerute de proprietar  sau imaginate de meșter”

Asupra  acestui aspect, ce face și mai  edificatoare   activitatea  de zeci de ani a iscusitului meșter  cășunean  se  referă și   profesorului doctor Rusalin Ișfănoni, Cercetător științific gradul I, Expert în bunuri cu  semnificație etnografică din România, în  Referatul de specialitate privind candidatura la titlul de ”Tezaur Uman Viu” a domnului Neculai Comăneciu: ”Inspirat din procedeul  tehnic industrial de obținere a stâlpilor  simpli de beton pentru garduri și porți, prin turnarea betonului în cofrag de scânduri, Neculai Comăneciu a  propus un tip de cofrag, prelucrat artistic în lemn, cu rol de matriță. În acel cofrag, confecționat de  el însuși, s-a turnat beton și s-au obținut stâlpii din beton, care au păstrat însușirile artistice ale stâlpilor de la porțile tradiționaler, cu toate motivele cunoscute: rozeta, funia, soarele în mișcare, steaua, rombul prelungit cu  floare la mijloc și altele. Cofragul artistic realizat de meșterul Nicușor, cum îi zic sătenii, a fost împrumutat și în satele vecine (Poiana, Bogata, Buciumi). Ulterior, fiecare gospodar care comanda porți impunea și motivele artistice care trebuiau  să fie realizate în cofrag… De fapt, noutatea  adusă de meșterul Neculai Comăneciu cu acei stâlpi de beton decorați cu motivele tradiționale se integrează mai bine construcțiilor din gospodăriile noi, ridicate și ele  tot din materiale moderne.”

 

”Avem nevoie  de repere…”

 

Despre ”dantelăriile în lemn” realizate  ”la superlativ” de meșteșugul  domnului Neculai Comăneciu vorbește și profesorul sculptor Gheorghe Zărnescu, absolvent al Institutului de  Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. El mărturisește  că  are ”o relație anume cu lemnul și în cele 23  de expoziții de sculptură am încercat  să adaug câte  ceva acestui minunat dar lăsat de Dumnezeu pământenilor”. Susținând  candidatura  domnului Neculai Comăneciu la acordarea  Titlului de TEZAUR UMAN VIU, sculptorul Gheorghe Zărnescu a făcut și o mărturisire copleșitoare: ”Am fost atras și am promovat meșteșugul lui Neculai Comăneciu…îl dădeam exemplu  și mă lăudam  cu consăteanul meu în cercul sculptorilor dar și în activitatea mea didactică!”

Referindu-se și la alte momente  ce leagă strâns numele  satului Cașin de porțile de lemn cu acoperiș (originalitatea lor fiind prezentată și în Capitala Europei, la Bruxelles, la această activitate fiind prezentă și nepoata  meșterului Comăneciu – cunoscuta interpretă de muzică populară Gabriela Comăneci), Constantin Tudose, președinte al Asociației ”Cașin, Tezaur de frumusețe” a  concluzionat:”La aceste timpuri moderne, parcă nimic nu mai contează mai mult decât energia comunității locale în a menține și a dezvolta starea de fapt amintită. Așa că avem nevoie  de repere. Cu un Tezaur Uman Viu în sat cășunenii  s-ar gândi de mai multe ori când ar dori să înlocuiască lemnul cu policarbonat sau fier în construcțiile tradiționale”.

Acordarea  Titlului de TEZAUR UMAN VIU  domnului Neculai Comăneciu a fost împărtășită cu  deosebită bucurie  de interpreta de muzică populară Gabriela Comăneci, (în foto 2)  care a declarat la aflarea   acestei vești:” Astăzi sunt plină de recunoștință și iată că a venit vremea să vorbesc despre cel care m-a crescut pe mine, și a ținut locul celui mai bun tată,  cel pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi fie exemplu, cel care mi-a oferit cele mai prețioase povețe și cel datorită căruia sunt astăzi cine sunt, BUNICUL MEU!  Sunt fericită că iată meritele îi sunt recunoscute și răsplătite la nivel național și sunt împlinită  că   inițiind acest demers, munca sa de o viață e remarcată de mari specialiști! Felicitări  <<tataie>>  pentru toată munca și truda ta de o viață, pentru dăruirea și nopțile pierdute , în care ai creat zeci de  modele  de  porți, dantelării și florării, cu care ai înfrumusețat comuna Casin!  Ești un exemplu de dăruire și tenacitate pentru noi toți, că la cei 90 de ani încă lucrezi cu aceeași pasiune, lemnul ! Așadar, emblema cășunenilor POARTA  DE  LEMN  CU  TREI  STÂLPI  ȘI  ACOPERIȘ  DIN CAȘIN, pe  care domnul  ConstantinTudose a adus-o  în  vizorul multor specialiști, prin lucrarea sa  <<Porțile de lemn ale satului, porțile sufletului>> ,  astăzi  este  pusă la rang de cinste ! Mulțumesc  tuturor  pentru implicare  și susținere!”

Dacă țesătoarea Anica Fichioș  din comuna Oituz ( singura  deținătoare   de până acum a  titlului TEZAUR  UMAN VIU din jud. Bacău), cuprinde la  războiul de țesut ”toate râurile vieții”,  meșterul Neculai Comăneciu, păstrând aceeași pasiune și dragoste pentru lemn,  este de admirat că munca  sa de o  viață i-a adus cea mai mare împlinire sufletească.. Acordarea  unui asemenea titlu  aduce mândrie  comunității Cașinului și plaiurilor moldave, acest  destoinic  meșter  dăruind lemnului neasemuite frumuseți iar  oamenilor  culoarea vie a vieții, cu strălucirea ei de fiecare zi!   Ion Moraru

 

 

 

Distribuie articolul!