MEȘTERULUI NECULAI COMĂNECIU DIN CAȘIN I-A FOST ACORDAT TITLUL TEZAUR UMAN VIU
A fi român adevărat nu are egal în lume, este izvorul frumuseții națiunii române, moștenirea lăsată de strămoși fiind dusă mai departe! Pornită ca o inițiativă UNESCO, acordarea de către Ministerul Culturii a titlului TEZAUR UMAN VIU aduce punerea în valoare a păstrătorilor și a celor ce duc mai departe elementele de patrimoniu . Cu mijloacele tradiționale, aceștia sunt cei care prin perseverență transmit mai departe, prin efortul lor, nu numai dragostea față de comunitate ci și exemplul de păstrător și creator de patrimoniu local.
Acordarea de către Ministerul Culturii, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, în zilele trecute a titlului de TEZAUR UMAN VIU încununează activitatea de o viață a unui om deosebit – Comăneciu Neculai , din comuna Cașin, jud. Bacău ( la prelucrarea lemnului). Din capul locului este de menționat că acest titlu a fost acordat unui număr de doar 15 persoane din România, alături de Comăneciu Neculai fiind meșteri olari, creatori de măști populare, meșteri în cărbunărit, în instalații de tehnică populară (vâltori) și în pictură cu ceară pe coaja ouălor.
Cășunenii îl cunosc pe Neculai Comăneciu ca cel care a trudit cu dalta și ciocanul la multe porți de lemn, ce au înfrumusețat comuna Cașin. El este cel care făcea și scrânciobul satului la zilele mari de sărbători. Sfătos, Neculai Comăneciu este (după cum menționa ziarul ”Deșteptarea” din Bacău într-un reportaj apărut în anul 2010) ”meșterul popular care poate face orice din lemn. Pentru el, lemnul nu are niciun secret. Oriunde te uiți în sat, îi vezi măiestria: în porțile imense de la intrarea din casele localnicilor, în grinzile caselor, în uși, în scaune”.
În Referatul de specialitate privind candidatura la titlul de ”Tezaur Uman Viu” a domnului Neculai Comăneciu din comuna Cașin, semnat de prof. dr. Rusalin Ișfănoni, Cercetător științific gradul I, Expert în bunuri cu semnificație etnografică din România, se menționează:”Neculai Comăneciu a executat singur 85 de porți și a avut șapte ucenici instruți de el de-a lungul timpului.Ucenicii săi au devenit ei înșiși recunoscuți meșteri, constructori de porți, care ulterior i-au și făcut o anume concurență maestrului”.
Ceea ce a scos în evidență activitatea meșterului popular Neculai Comăneciu a fost truda sa la ”înnobilarea” porților de lemn cu acoperiș . ”Poarta a însemnat pentru fălosul cășunean o carte de vizită, o emblemă, o expresie a sufletului și a caracterului său. Aceasta făcea prima legătură dintre gândurile cășuneanului, stăpân de oi, aflat cu turma în munte sau la câmp, cu ai lui. Tot ea, poarta de lemn, simțea întâi grija din gândurile cășuneanului cărăuș, aflat pe malul Siretului, al Tutovei, Bârladului, Prutului, Dunării ori Nistrului, la Brețcu ori la Ghimeș pentru cei de acasă. Prin poarta sa dragă, gândurile celui plecat treceau și-i mângâiau, grijeau și-l apărau pe cei dragi. Toate acestea cu mult înainte ca stăpânul să deschidă obloanele mari și să intre caii nădușiți și căruța spălată în colbul lungului drum, dar plină cu cele de trebuință” – scrie Constantin Tudose în cartea ”Porțile de lemn ale satului, Porțilr sufletului” (apărută și în limbile engleză și franceză). Tot el remarcă: ”Meșteșugul realizării și montării unei porți de lemn cu trei stâlpi și acoperiș s-a transmis din generație în generație în satul nostru… Meșterii cășuneni au dus acest meșteșug de-a lungul timpului la nivel înalt. Astfel că mulți dintre locuitorii satelor învecinate și chiar mai îndepărtate, doreau să facă o poartă CA LA CAȘIN. Cel mai vestit dintre meșterii în lemn ai satului a fost și este de departe Neculai Comăneciu. Cu înclinații timpurii evidente către meșteșugul lemnului a învățat și mai mult din acesta de la tatăl său, de la un unchi și mai ales de la un alt meșter, pe numele său Cuciureanu Gheorghe. Având tăbdare, dorință și cu un spirit inovativ deosebit își întrece maeștrii, iar în foarte scurt timp devine liderul necontestat al făuritorilor de porți, al înnobilării prin tehnica traforului și al sculpturii în lemn a atâtor și atâtor construcții țărănești din vatra satului natal, dar și din alte părți. Dumnealui, venerabilul meșter, aflat acum la vârsta de 89 ani, a început să facă porți sau să împodobească grajdurile și casele cășunenilor cu înflorituri în lemn după șabloane proprii de pe la vârsta de 18 ani.”
Constantin Tudose, ”argintul viu” al Văii Cașinului, el fiind și inițiatorul unei emblematice manifestări culturale- ”Obârșia Mioriței”, care a adus la Cașin multe personalități ale vieții cultural – științifice din București, Chișinău, Iași, Bacău, Onești, a remarcat un lucru deosebit:”Pe la jumătatea veacului trecut, ca urmare a evoluției societății, tot mai mulți gospodari își doreau să aibă porți cu stâlpi mai trainici. Ca urmare a luat naștere și a prins avânt realizarea porților cu stâlpi turnați în cofraj de lemn, sculptați cu simbolurile cerute de proprietar sau imaginate de meșter”
Asupra acestui aspect, ce face și mai edificatoare activitatea de zeci de ani a iscusitului meșter cășunean se referă și profesorului doctor Rusalin Ișfănoni, Cercetător științific gradul I, Expert în bunuri cu semnificație etnografică din România, în Referatul de specialitate privind candidatura la titlul de ”Tezaur Uman Viu” a domnului Neculai Comăneciu: ”Inspirat din procedeul tehnic industrial de obținere a stâlpilor simpli de beton pentru garduri și porți, prin turnarea betonului în cofrag de scânduri, Neculai Comăneciu a propus un tip de cofrag, prelucrat artistic în lemn, cu rol de matriță. În acel cofrag, confecționat de el însuși, s-a turnat beton și s-au obținut stâlpii din beton, care au păstrat însușirile artistice ale stâlpilor de la porțile tradiționaler, cu toate motivele cunoscute: rozeta, funia, soarele în mișcare, steaua, rombul prelungit cu floare la mijloc și altele. Cofragul artistic realizat de meșterul Nicușor, cum îi zic sătenii, a fost împrumutat și în satele vecine (Poiana, Bogata, Buciumi). Ulterior, fiecare gospodar care comanda porți impunea și motivele artistice care trebuiau să fie realizate în cofrag… De fapt, noutatea adusă de meșterul Neculai Comăneciu cu acei stâlpi de beton decorați cu motivele tradiționale se integrează mai bine construcțiilor din gospodăriile noi, ridicate și ele tot din materiale moderne.”
”Avem nevoie de repere…”
Despre ”dantelăriile în lemn” realizate ”la superlativ” de meșteșugul domnului Neculai Comăneciu vorbește și profesorul sculptor Gheorghe Zărnescu, absolvent al Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. El mărturisește că are ”o relație anume cu lemnul și în cele 23 de expoziții de sculptură am încercat să adaug câte ceva acestui minunat dar lăsat de Dumnezeu pământenilor”. Susținând candidatura domnului Neculai Comăneciu la acordarea Titlului de TEZAUR UMAN VIU, sculptorul Gheorghe Zărnescu a făcut și o mărturisire copleșitoare: ”Am fost atras și am promovat meșteșugul lui Neculai Comăneciu…îl dădeam exemplu și mă lăudam cu consăteanul meu în cercul sculptorilor dar și în activitatea mea didactică!”
Referindu-se și la alte momente ce leagă strâns numele satului Cașin de porțile de lemn cu acoperiș (originalitatea lor fiind prezentată și în Capitala Europei, la Bruxelles, la această activitate fiind prezentă și nepoata meșterului Comăneciu – cunoscuta interpretă de muzică populară Gabriela Comăneci), Constantin Tudose, președinte al Asociației ”Cașin, Tezaur de frumusețe” a concluzionat:”La aceste timpuri moderne, parcă nimic nu mai contează mai mult decât energia comunității locale în a menține și a dezvolta starea de fapt amintită. Așa că avem nevoie de repere. Cu un Tezaur Uman Viu în sat cășunenii s-ar gândi de mai multe ori când ar dori să înlocuiască lemnul cu policarbonat sau fier în construcțiile tradiționale”.
Acordarea Titlului de TEZAUR UMAN VIU domnului Neculai Comăneciu a fost împărtășită cu deosebită bucurie de interpreta de muzică populară Gabriela Comăneci, (în foto 2) care a declarat la aflarea acestei vești:” Astăzi sunt plină de recunoștință și iată că a venit vremea să vorbesc despre cel care m-a crescut pe mine, și a ținut locul celui mai bun tată, cel pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi fie exemplu, cel care mi-a oferit cele mai prețioase povețe și cel datorită căruia sunt astăzi cine sunt, BUNICUL MEU! Sunt fericită că iată meritele îi sunt recunoscute și răsplătite la nivel național și sunt împlinită că inițiind acest demers, munca sa de o viață e remarcată de mari specialiști! Felicitări <<tataie>> pentru toată munca și truda ta de o viață, pentru dăruirea și nopțile pierdute , în care ai creat zeci de modele de porți, dantelării și florării, cu care ai înfrumusețat comuna Casin! Ești un exemplu de dăruire și tenacitate pentru noi toți, că la cei 90 de ani încă lucrezi cu aceeași pasiune, lemnul ! Așadar, emblema cășunenilor POARTA DE LEMN CU TREI STÂLPI ȘI ACOPERIȘ DIN CAȘIN, pe care domnul ConstantinTudose a adus-o în vizorul multor specialiști, prin lucrarea sa <<Porțile de lemn ale satului, porțile sufletului>> , astăzi este pusă la rang de cinste ! Mulțumesc tuturor pentru implicare și susținere!”
Dacă țesătoarea Anica Fichioș din comuna Oituz ( singura deținătoare de până acum a titlului TEZAUR UMAN VIU din jud. Bacău), cuprinde la războiul de țesut ”toate râurile vieții”, meșterul Neculai Comăneciu, păstrând aceeași pasiune și dragoste pentru lemn, este de admirat că munca sa de o viață i-a adus cea mai mare împlinire sufletească.. Acordarea unui asemenea titlu aduce mândrie comunității Cașinului și plaiurilor moldave, acest destoinic meșter dăruind lemnului neasemuite frumuseți iar oamenilor culoarea vie a vieții, cu strălucirea ei de fiecare zi! Ion Moraru