MINUTUL DE CULOARE ȘI EMOȚIE – LA FESTIVALUL – CONCURS NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ”AVANGARDA XXII”, DE LA BACĂU

MINUTUL  DE CULOARE  ȘI  EMOȚIE – LA   FESTIVALUL – CONCURS  NAȚIONAL  DE  CREAȚIE  LITERARĂ  ”AVANGARDA  XXII”, DE LA BACĂU

MINUTUL  DE CULOARE  ȘI  EMOȚIE – LA   FESTIVALUL  NAȚIONAL ”AVANGARDA  XXII”, DE LA BACĂU

 La Bacău, răvășitorul poet al emoțiilor pure, dar și jurnalistul de serviciu al unor importante publicații locale, Profesorul Victor Munteanu , s-a încăpăținat să  aducă pentru a nouăsprezecea oară, bucurie, printr-un program bogat, desfășurat în locuri elegante, bine alese.

Hai să vedem! Un deal, urcăm, coborâm, pitorescul mărginaș al unei toamne Bacoviene, dimineață ploioasă, dar și după amiază însorită, pe malul unui lac plin de trestii, la Balta Albastră, complex turistic și al evenimentelor culturale. Să mai vedem! A doua zi, vreme nehorărâtă, ba nori, ba soare, dar fără ploi.Ne întâlnim în incinta unei biserici istorice, Mânăstirea Precista, ridicată de Voievodul Ștefan pentru fiul său Alexandru,  mijloc de urbe. Sub cupola cu sfinți,  un loc total inedit pentru o conferință…

Alt loc frumos, Complexul Cultural  ”George Apostu”, terasă bogată, cu vedere spre mult verde,  lac, mierle, broaște, brazi, iarbă curată…

Și peste tot, cărți, reviste, oameni interesanți, multe strângeri de mâini și din nou, cuvinte…

Evenimentul de la Bacău a fost de o amploare deosebită, întins pe trei zile, cu invitați de marcă din toată țara, dezbateri multiple, pe teme variate, cum ar fi destinul  scriitorului  pus față în față cu o mass-media devoratoare de timp și de emoții negative, sau tema  ecumenismului creștin, nevoi și limite ca ingerințe ale Ortodoxiei. Dar și două momente de premiere și lansări de carte.

Au fost prezentate câteva referate bine structurate de autori bine documentați, primul sociologic, al doilea religios, lăsând apoi să curgă discuțiile libere, care au continuat de-a lungul întregii întâlniri. Desigur, provocări fără elucidări, cum le stă bine scriitorilor, căci fiecare zi aduce noi și noi dispute de tot felul, dileme în curs, fără „înțepeniri” în proiecte invalidate de ziua de mâine, dar și o viziune, din punctul meu de vedere, cam tristă, aproape un prohod cântat educației de masă, învățământului, dar și literaturii, ca o consecință… Sigur, cu ultimul punct am dreptul să nu fiu de acord. Eu simt că împotriva a orice, se scrie mult, și din când în când foarte bine! Planeta e un tumult, o mișcare cu interese obscure, greu de intuit, imposibil de controlat. E nevoie de flexibilitate, soluții  în flux continuu, aplicate momentului, timpul curge și odată cu el, noi. Bine ar fi ca cei responsabili de viitorul cultural și istoric al României să țină cont de această ultimă generație de oameni care nu și-au pierdut profunzimea spiritului, dar, din păcate, nu sunt  destul de bătăioși. Să le stopeze fluiditatea, să ridice biserici culturale, cum era odată. Cultura, la fel ca și biserica, este coloana vertebrală a noastră, a tuturor, nu doar a unora, iar noi trebuie să formăm o Coloană a statornicie nu a fluidității… O temă pe care aș fi propus-o, și nu am făcut-o…

Într-o lume a economiei de Lumină, Căldură, Cuvânt, Creier, fără intervenția severă a SPIRITULUI RESPONSABIL ȘI ACTIV PLANETAR, ca voce comună,  strigăt, nu vom asista, oare, la momentul Cartea ca  obiect inutil și deci, interzisă ? Profesorul Adrian Dinu Rachieru vorbea de salvarea unui discurs printr-un citat. Am găsit și eu unul! ”Dați-mi un punct de sprijin și voi muta pământul de la locul lui!” – Arhimede!

Se pare că cineva l-a găsit pentru întoarcerea lumii pe dos. Rămâne să găsim și noi punctul de sprijin pentru a repara ce au stricat alții și a reașeza Spiritul Românesc pe axa lui.

Mulțumiri multe organizatorilor, cărora le trimit toată aprecierea și bucuria noastră, a tuturor participanților! Sigur, am mai împărtășit și noi impresii…

Un pios omagiu, în ziua de  6 octombrie, am  adus celui mai îndrăgit om de presă, plecat în urmă cu un an, Doru Dinu Glăvan…

Numele organizatorilor și al tuturor invitaților, pe afișul Festivalului… Toată lumea din această listă a avut un cuvânt de spus, pe care, desigur, îl găsiți pe propria lor pagină. Eu am reținut doar unul, spus de organizator, de scriitorul Victor Munteanu! Că ne vom revedea la anu’! Și știu că se va ține de cuvânt! ”

Articol  de  Ecaterina Petrescu Botoncea

 Distinsă  de către poetul romașcan Cornel Paiu cu Premiul Filialei ”Filip Brunea Fox” Roman a Uniunii Ziariștilor  Profesioniști din România, scriitoarea Ecaterina Petrescu Botoncea a declarat: ”Sunt medic anestezist dar iubesc mai mult…trezirea! Sunt derutată de  titlul  festivalului  băcăuan (<<Avangarda XXII>>) și consider că  nu trebuie să vorbim de  un semi-prohod  al literaturii  române, pentru că există tehnici de resuscitare ce trebuie puse în practică!”. Scriitoarea Ecaterina Petrescu Botoncea este autoare a mai multor volume (”Infarct sufletesc”, ”Femeia lut”, ”Numele  meu ești tu”, ”Treptele cerului”, ”Călătoria spre eternitate”, ”Dincolo de dimineți”, ”Anunnaki, povestiri sub pleoape”, ”Cutia cu vechituri”, ”Camino, drumul spre lumină- Din jurnalul unui medic anestezist”) iar  premierea sa de către  Cornel Paiu – care a menționat ”Fericiți  cei care participă la această <<Cină de taină >>  a Culturii!”-  a avut loc în cadrul Festivalului ”Avangarda XXII”.

  În finalul  colocviului care s-a desfășurat la Pensiunea ”Balta Albastră” din satul Siretul (de lângă Bacău), a luat cuvântul și Constantin Tudose, din com. Cașin, care prin organizarea unor manifestări de prestigiu (activități de  cinstire a  istoriei Școlii Gimnaziale ”Învățător Neculai Pâslaru” Cașin, mai multe ediții ale Simpozionului național ”Obârșia Mioriței”), a contribuit  mult la promovarea  acestei comune pe plan național. ”Eu sunt unul  din locuitorii  celor peste 13 800 localități ale României! De la  domnul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, salariatul cel mai important al  acestei instituții, am auzit că  <<Limba română are nevoie să fie apărată!>> Dumneavoastră, scriitorii, trebuie să faceți acest lucru! Am încercat și eu, acolo la Cașin ceva – <<Remitizarea Mioriței!>> Dar cine mai are nevoie de Miorița? Nu știu dacă am reușit, dar am adus-o în actualitate! Am reușit să facem  <<o marcă identitară>> – după cum frumos se exprima la Cașin prof. univ.  dr. Ion Ghinoiu, Cercetător  și secretar științific al Institutului  de Etnografie și Folclor  <<Constantin Brăiloiu>> al Academiei Române. Mă bucur că satul meu natal  este recunoscut ca  <<marcă identitară>> și dacă ar fi mai multe, cu atât mai bine!”, a menționat Constantin Tudose în cuvântul său de la  a XIX a ediție a Festivalului – Concurs Național de Creație Literară ”Avangarda XXII”.

Distribuie articolul!