La lansarea volumului ”Cea mai frumoasă poveste de iubire” ( autor Lenuța Neacșu), eveniment care a avut loc la Comănești, la Sala Coloanelor de la Palatul Ghika în ziua de 29 septembrie 2022
Între două cânturi: de vânt și de soare, fug pentru o clipă din cotidian. În inima Palatului Ghika din Comănești se întâmplă astăzi o bătaie sonoră de…suflet. Urc treptele în grabă, deschid masiva ușă de la intrare și pășesc înăuntru. În hol, panouri cu imagini felurite șopteau mesaje. Vorbeau despre oameni, despre puterea de a-ți depăși condiția, despre curajul de a fi, asta într-o lume murdară de prejudecăți. Autoarea cărții lansate, doamna Lenuța Neacșu, aparținând etniei rrome, vine să ne spună ”Cea mai frumoasă poveste de iubire”, așa conchid parcurgând afișul.
Intru în Sala Coloanelor ca într-un templu…prezența era ușor neprezentă, dar eu mai demult am înțeles că într-un anumit loc se află mereu doar cei care trebuie să fie acolo! Fac cunoștință fugar cu doamna din prezidiu, prilej cu care facem schimb de volume.
După câteva clipe de zăbavă, doamna ing. Cristina Fornazer , moderatoare a evenimentului, bibliotecar la Biblioteca Orășenească din Comănești și, implicit, colegă cu invitata de astăzi (Lenuța Neacșu este bibliotecar la Biblioteca Județeană ”C. Sturza” Bacău) deschide după-amiaza și ne prezintă câteva date despre autoare (masa prezidiului era împodobită cu mai multe cărți)
Născută în Bacău la 11 noiembrie 1967, a copilărit într-o mahala de țigani, o etnie ce ascundea în spate multă suferință. Dorința și curiozitatea pentru lectură au ajutat-o să acceseze mai mult decât oricine altcineva din familia ei ar fi visat și așa a ajuns o ”trădătoare”… Dar și în societate s-a izbit deseori de critică la adresa etniei sale. Astfel că s-a văzut prinsă între două lumi diferite, nemaiaparținând, în opinia colectivă, niciuneia!
Despre viața ei profesională am aflat că a absolvit în 1995 Colegiul Universitar de Biblioteconomie în Sibiu, apoi Colegiul Biblic ”Betania” în 2001, șase ani mai târziu, în 2007, a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, în 2015, Facultatea de Științe ale Comunicării la Universitatea ”Babeș Bolyai” din Cluj Napoca și Universitatea Michigan State University, fiind și Masterand al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași – Facultatea de Teologie, specializarea Comunicare și Consiliere psihologică și spirituală. Este locotenent rezervist și comandant de baterie, printre altele…
Luând cuvântul, autoarea Lenuța Neacșu și-a despletit cosițele sufletului, povestind despre ea, despre cărțile sale. ”Cărțile se adresează oricărui segment de vârstă!” O cititoare a sa în vârstă de 10 ani i-a oferit flori în semn de recunoștință pentru lectura duioasă, mângâietoare de suflete! După ce a redat această întâmplare, doamna Neacșu a pornit agale pe poteca amintirilor, la braț cu atenția noastră, a publicului.
În tradiția țigănească, a te căsători devreme era o formă de recunoștință față de părinți. Ea a fost considerată o trădătoare! Apoi se vehicula permanent noțiunea de șmecher, trebuia să fii șmecher și să îl înșeli pe cel de lângă tine. Ea nu a vrut să fie așa! A simțit mereu că e altfel…
De tatăl ei o leagă amintiri dureroase, dar tot lui îi datorează tot ce a reușit în viață mai târziu. ”Eu cânt. Tu, du-te la școală!”; cu astfel de cuvinte a crescut fetița Nușa. Tatăl său cânta la acordeon, deși era aplecat de spate, boală ce nu i-ar fi permis să cânte, dar nevoile erau mari și el era stâlpul casei… De cealaltă parte, mama, cu profunde convingeri asupra destinului de țigancă, nu concepea ca fiica ei să se abată de la tradiție.
Mă gâdilă lacrimi, atenția noastră e prinsă-n năvodul poveștii, în cârligul emoției.. În preajma unui Crăciun L-a descoperit pe El, pe Hristos, tot atunci a aflat că oamenii poartă măști și toată atmosfera poveștilor cu Făt Frumos rămâne acolo, în povești, departe de realitate. Dar mai aflase că ”vom fi țigani mai buni!”
Cu multă jertfă a dobândit statutul de studentă… A povestit cu vervă și umor, dosind amărăciunea, căci fiecare etapă a vieții ei a fost compusă doar din examene de curaj, de perseverență, de lacrimi înfrânte, de vis și nădejde, dar mereu promovând aceste examene prin credință: L-a simțit pe Dumnezeu aproape în fiecare clipă!
Concluzia Lenuței Neacșu a fost totuși că nu cele trei facultăți i-au zidit caracterul și ceea ce este astăzi, ci relația cu Divinitatea, încercările vieții, ea spunând: ”Ce valoare am eu în ochii lui Dumnezeu? Mie, o țigancă de la șatră, mi-a ascultat rugăciunile…”
Și a mărturisit ”sunt mândră de stigmatele mele!” , povestind cum toată viața ei a fost numită ”Țiganca” și, mai recent, ”Pocăita”. Ca un om ce a salutat moartea, nu se mai teme de nimic, înțelegând că Dumnezeu îi va da zile atât cât să-și ducă misiunea la capăt pe acest pământ. Amintindu-și de figura paternă, mai spune, ca într-o conversație metafizică: ”Mă chinui să ajung la măsura ta de bunătate, tată!”
Azi ascult o poveste despre curaj și credință și-mi încordez simțirea să-nțeleg cât de departe mă amestecasem cu materia, diluând spiritualitatea. Azi Dumnezeu m-a căutat, de vreme ce eu Îl uitasem, pesemne. Dar fugisem cu gândul în lume, lăsând ușa deschisă…Mulțumesc, Doamne!
Liniile definitorii ale întâlnirii sunt trasate de eroina serii: să-ți înțelegi valoarea, să înțelegi valoarea aproapelui tău, o carte despre tineri ce bat la porțile vieții, o încurajare, o mângâiere, o alinare, să fii ”Baro Manuș” (în traducere ”Om mare”, titlul următorului ei volum)! O doamnă din public, vorbitoare de limba rromani, oferă o replică, spre bucuria autoarei!
Încheind spumosul șir al destăinuirilor, doamna Lenuța Neacșu se îmbracă lejer într-un zâmbet luminos. Pe o muzică domoală ce așază emoția în matca sufletului, suntem invitați de către doamna Cristina Fornazer să vizionăm crâmpeie din istoria Palatului eternizate în fotografii. Domnul Constantin Chirilă intervine cu o invitație la bal, de dragul călătoriei în timp: e vorba despre 8 octombrie – Ziua Balului „La Belle Epoque”-Parfumul nebunelor dorințe…”, aici, la Palatul Ghika din Comănești. Un regal cu spectacol de muzică, teatru și cu… plimbări cu caleașca!
Domnul Ion Moisă, cronicar umorist și secretar al Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”, fiind prezent în sală, punctează subiectiv: ”Mi-ați întors un fel de sistem de valori!”, drept pentru care îi citește o epigramă creată ad-hoc intitulată ”Dilemă vestimentară”: ”Pe cap ce trebuie să-mi pun?/ O pălărie, că e toamnă! / Sunt bucuros că pot să-ți spun:/ Jos pălăria, DOAMNĂ!”
Se trage cortina… o seară cu emoție, cu ochi tremurând de arșița lacrimei. Finalul este încununat cu mulțumiri și promisiuni pentru lansarea celui de-al IV-lea volum (tot aici!). Timid, pornim spre cărți: ”Cea mai frumoasă poveste de iubire”(2018), ”Ești ceea ce iubești”(2020), ”Trei zile de bunătate”(2017; volum premiat la Muntele Athos). Lectură plăcută!
Articol realizat de Mădălina Miron, președintă a Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”
Foto 2 – Lenuța Neacșu, autoarea volumului ”Cea mai frumoasă poveste de iubire” a primit un buchet de flori din partea primarului orașului Comănești, Viorel Miron și un album monografic al Comăneștiului!
Foto 3 – ”Cronicarul literar” Mădălina Miron, în primul rând la acest eveniment!
”SĂ VĂ MÂNGÂIE INIMA, AȘA CUM ARCUȘUL MÂNGÂIE STRUNA UNEI VIORI”- A FOST MESAJUL BIBLIOTECAREI COMĂNEȘTENE CRISTINA FORNAZER PENTRU COLEGA SA LENUȚA NEACȘU, DE LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ”COSTACHE STURDZA” BACĂU!