*Fiecare secundă din viață are însemnătatea sa.

Să ne lăsăm purtați pe aripile lucrurilor simple,respirând aerul proaspăt al dimineții.

Să deschidem larg fereastra ascultând ciripitul vesel al păsărilor, apoi să-i zâmbim vieţii pentru şansa unui alt răsărit

Apoi să rupem câteva minute din timpul nostru şi să cercetăm dacă şi celor dragi nouă le este  bine zâmbind din nou,şi încă o dată de un million de ori cu speranță.

 

 

*Ar fi prea târziu să mă schimb,..niciodată nu voi primi mai mult decât am dăruit şi nici nu îmi doresc prea multe de la viață.

Sunt bine,foarte bine cu starea mea de beatitudine  pentru că viața îşi are drumul ei,timpul îşi are secunda lui iar uneori uit că trece pe lângă mine ca o adiere de vânt ,şi atunci parcă aş vrea ca frunzele-clipe  să mai stăruie preț de câțiva ani pe copacul vieții.

Să fim iubire.

 

*Unii oamenii nu vor să audă Adevărul de teama să nu li se distrugă iluziile.

 

*Nu te compara niciodată cu cel care are mai mult ca tine, ci uită-te la cel care are mai puţin ca tine, astfel vei fi binecuvântat cu cel mai frumos dar:mulțumirea.

 

*Dacă nu te duci după ceea ce îți dorești, nu vei avea niciodată.

Dacă nu întrebi, nu vei afla răspunsul.

Dacă nu faci încă un pas, te vei afla în același loc.

Să vă fie clipa unică şi de neuitat.

 

*Ce-i mai rămâne primăverii dacă vine o furtună și amestecă florile,pomii una cu țărâna?

Ce-i mai rămâne toamnei dacă o altă furtună vine și prinde totul într-un vârtej nebun golind-o de toate amintirile?

Ce-i mai rămâne sufletului când încercările vieții îl acoperă cu negrii cărbuni a dezamăgirilor?

Între toate acestea o vară,o iarnă și Timpul…

Cercul vieții care ne învârte în jurul speranței,aruncându-ne pe fiecare din când în când între liniile sorții,scriind aforisme despre iubire…

Și după toate acestea și din toate acestea speranța respiră prin porii primăverii care urcă în vară și renaște după o iarnă polară înflorind sufletele greu încercate cu iubiri noi renăscute din durere și suspin.

Gânduri  și  versuri  ”caligrafiate”  de  Elena Dragomir, autoare a volumului ”Șoapte  nerostite”