UN TALENT LITERAR AUTENTIC
Textele lirice ale Doinei Ionescu atestă, în primul rând, densitatea ideilor și neobișnuita dorință de comunicare.
Rezultatul acestei experiențe însumează câteva zeci de pagini convingătoare.
Cititorul este atras și chiar încântat de calitatea de martor al acestei efervescențe creatoare.
Talentul dovedit până la certitudine impune o muncă adecvată, la fel de riguroasă.
Prof. Constantin Th. Ciobanu, poet, om de cultură, organizator a peste 50 de ediții a unei manifestări culturale de mare prestigiu, ”ZILELE CULTURII CĂLINESCIENE”
CU FIECARE FRUNZĂ
Cu fiecare frunză
galbenă ce cade
e toamna mai aproape,
lângă noi.
Cu fiecare adiere
aspră, de rece vânt
e vară mai departe
cu un gând.
Cu fiecare gând frumos
vine Crăciunul parcă
mai devreme.
SĂ ÎMPRUMUT NIȘTE OGLINZI PĂDURII
Să împrumut niște oglinzi pădurii
să-și vadă toți copacii de două ori,
să nu sufere de defrișări,
să nu vadă cum i se taie brazii și stejarii,
să o scutesc de o a doua suferință…
Să împrumut un radio pădurii
se audă iar concert de vrăbiuțe…
să dau o cană cu apă râului Cașin,
să-și astâmpere setea,
să dau o draperie nopții
Să nu-și vadă stelele așa îndepărtate
Să-mi împrumut și mie
o iluzie că
mâine vei fi iar aici.
Să iau înapoi oglinzile pădurii
și radioul să-l închid,
să trag draperia nopții
să văd luna luminoasă.
Să-mi iau iluzia înapoi
că niciodată nu te vei întoarce.
CÂTE GÂNDURI
Câte gânduri,
câte visuri,
câte păsări
sunt în zbor,
câte frunze stau să cadă
toamna, din copaci,
la vremea lor,
câte visuri, câte gânduri…
Câte ploi,
câte zăpezi,
câte gânduri însorite,
câte păsări are cerul,
câtă iarbă are câmpul,
câte spice sunt în lan,
câte gânduri are anul,
ce speranță are omul…
ce visări cuprinde gândul,
ce frumoasă e zăpada,
ca zăpada așteptării
STĂTEAM TIMIDĂ LA PORȚILE CETĂȚII
Stăteam timidă, la porțile cetății,
nu îndrăzneam nici la ușă să bat,
aveam mai multe poezii în cuget
și o temerară încredere în soartă.
Eram, întâia dată, la poarta de cetate
și deodată
poarta singură s-a deschis:
am recitat un vers (adevărat)
și forța divină l-a apreciat;
ca un cifru a funcționat,
ca o parolă
și în cetatea poeziei am intrat
cu doar un vers adevărat.
Cineva îmi spune:
Da, ai intrat,
dar ce poem ne poți recita
ca să rămâi?
Versuri de prof. Doina Ionescu, Onești
Prof. dr. Emilia Boghiu, Colegiul Național ”Dimitrie Cantemir” Onești – Felicitări doamnei profesoare! Texte sensibile și ilustrații pe măsură… N-am citit ca un specialist, ci ca un om care iubește cuvântul. Iar, când e vorba de poezie, adică o ființă fantomatică, făcută numai din cuvinte, e clar că maieutica lecturii o poate recrea în diferite chipuri, pentru că textul liric publicat nu mai e despre autorul său, ci despre mine. Fiecare cititor obtine, de fapt, propria poezie, dar numai textele consistente permit asemenea magie. De aceea, asimilând versurile Doinei Ionescu, mărturisesc că pot vedea frunzele toamnei ca pe niște bucăți de suflet care, în loc sa cadă, se înalță, aflu că cetatea poeziei e locuită de o forță divină exigentă și că, uneori, jinduiesc și eu să-mi „iau iluziile înapoi”. Pentru că autoarea m-a provocat, constat că e folositor să mă întreb, la rândul meu, „câte gânduri are anul” ca să-l construiesc pe următorul din ” zăpada așteptării”.
Prof. Aurica Nistor, Liceul cu Program Sportiv ”Nadia Comăneci” Onești – Felicitari!