19 FEBRUARIE – ZIUA NAȚIONALĂ CONSTANTIN BRÂNCUȘI
”Iubesc tot ceea ce se înalţă. Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată. Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Eu nu creez Păsări, ci zboruri. Sculptura nu este altceva decât apa. Apa însăşi!”.
CONSTANTIN BRÂNCUȘI
La peste 30 de ani de la cucerirea libertății suntem încă în niște ”vechi tipare”, astfel că –deși ne-am dori foarte mult – nu putem afla lucruri noi în universul înconjurător al vieții. Când este vorba de mari personalități întâlnim ”exercițiul repetării” lucrurilor cunoscute și apare firesc dorința de a cunoaște cât mai mult ceea ce este în jur, ”stâlpii” care ne-au redat o identitate – ROMÂNEASCĂ!
La Ziua Națională Constantin Brâncuși AMPRENTA DE ONEȘTI vă prezintă imaginea marelui sculptor român reflectată de o prestigioasă publicație occidentală de artă – ”Christie’s Real Estate”. Astfel, pe coloanele unui articol deosebit aflăm că ”lucrări ale lui Constantin Brâncuși au dobândit recorduri mondiale pentru sculptură la licitație”. Iată ce citim în acest articol: ”Brâncusi este cunoscut drept << nașul sculpturii moderne>>. Conor Jordan, vicepreședinte al Departamentului de artă impresionistă și modernă la Christie’s New York a declarat: <<Orice colecționar cu ambiții de a construi o mare colecție de artă modernă trebuie să aibă un Brâncusi!>> Născut în satul românesc Hobița, dar stabilit pentru cea mai mare parte a vieții sale la Paris, Constantin Brâncuși (1876-1957) este renumit pentru că și-a împins mediul în pragul abstracției, dezvoltând un vocabular nou, simplificat, care a evocat – mai degrabă decât să semene – oameni și lucruri din lumea reală. Brâncusi a fost unul dintre mulțimea de artiști considerați acum maeștri moderni care au migrat în capitala Franței la începutul secolului al XX-lea, între aceștia fiind Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Marc Chagall și Diego Rivera. Modigliani avea să -i devină în cele din urmă un prieten iar alți artiști de care scuptorul român s-a apropiat au fost Fernand Léger, Henri Matisse și Marcel Duchamp. În 1907, la trei ani de la sosirea în capitala Franței, lui Brâncuși i se acordă un post în atelierul marelui sculptor francez Auguste Rodin. După numai două luni, însă, a plecat, motivând că <<nimic nu crește sub copacii mari>>. Rodin a preferat un stil naturalist pe care Brâncuși a ajuns să-l respingă din toată inima. Brâncuși nu a adoptat niciodată practica standard a sculptorilor de a face un model de lut pentru fiecare dintre piesele sale, lăsând produsul final să fie turnat sau completat de muncitori calificați. În schimb, a preferat o practică de <<cioplire directă>>, lucrând fiecare bucată de piatră sau de lemn. El a respins cubismul, stilul momentului, ce era ascendent în această perioadă și a ales o altă cale artistică, ce în multe privințe, nu ar fi putut fi mult mai diferită. În loc să fractureze și să fragmenteze formele, așa cum făceau Picasso, Georges Braque și cubiștii, Brâncuși a început să le simplifice, subliniind liniile curate. De-a lungul timpului, el a renunțat din ce în ce mai mult la aspectele reprezentaționale din sculptura sa, până la punctul în care cea mai bună descriere pentru opera sa matură ar putea fi <<elementul>>. Printre motivele la care s-a întors în mod constant au fost păsările, peștii și trunchiul uman.
Brâncuși a fost, de asemenea, un portretist pasionat – în felul lui! El nu a fost niciodată portretist în sensul strict al termenului. În schimb, el a realizat ceea ce ar putea fi numite „asemănări sublimate”, adesea create nu din modele vii, ci dintr-o fotografie sau din propria sa imaginație. Exemplele timpurii păstrează unele trăsături distinctive, dar de-a lungul anilor aceste trăsături au avut tendința de a fi netezite pe măsură ce Brâncuși a progresat spre abstracție. Lucrările sale implică în mod corespunzător privitorul într-un joc vizual: putem găsi un indiciu despre identitatea subiectului? <<Subiectul lui Brâncuși este de fapt relativ convențional>>, spune Conor Jordan. <<Acesta a fost doar un punct de plecare pentru o investigație cuprinzătoare a formei. În acest fel, așa cum Picasso a reinventat pictura la începutul secolului al XX-lea, este sigur că Brâncuși a reinventat sculptura>>, spune Jordan.
Influența lui Brâncusi este una de durată. Printre vizitatorii expoziției controversate a lui Brâncusi din 1926 la Galeria Brummer din New York s-a numărat și un student japonez-american pe nume Isamu Noguchi (1904-1988). Tânărul a fost atât de inspirat de ceea ce a văzut, încât a solicitat și a obținut o bursă Guggenheim, care i-a permis să se mute la Paris pentru a lucra ca asistent al lui Brâncuși. În ciuda barierei lingvistice dintre ei, Noguchi a lucrat fericit cu Brâncuși timp de șapte luni și a câștigat o bază neprețuită în sculptura în piatră. Formele reduse ale lui Brâncusi l-au convins pe asistentul său să se orienteze către modernism și un fel de abstractizare, în timp ce atelierul său, care avea senzația de carieră, a avut un impact atât de mare asupra tânărului sculptor încât și-a creat propria versiune la sud de Paris în 1927. Isamu Noguchi a devenit unul dintre cei mai importanți și aclamați sculptori ai secolului al XX-lea, iar cei doi bărbați vor rămâne prieteni și influențați unul asupra celuilalt.”
“Pasărea măiastră este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om de limitele materiei inerte, al zborului visat din copilărie: copil fiind, am visat întotdeauna că aş fi voit să zbor pe arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim mișcarea în sine, spiritul ei: zborul, elanul (…)iubesc tot ceea ce se înalţă.“(Constantin Brâncuși)