O  postare pe cunoscuta rețea Facebook a unei înregistrări  cu o melodie populară interpretată în duet de  cunoscutul violonist băcăuan Ion Drăgoi și fiul său George a readus în prezent   cele  mai frumoase mărturisiri despre cel care a fost considerat ”a 7 a legendă a Bacăului!” Ion Drăgoi s-a stins din viață la 12 iulie 1988, când avea  59 de ani  și iată că după atâta timp „sunt puternice”  mărturisirile  despre  acest  virtuoz  violonist. ”Nu se mai naște așa ceva precum Ion Drăgoi, un  om de valoare  al acestei minunate țări!” este comentariul celor care au crescut și au dansat muzica sa! Între aceste postări întâlnim și un lucru inedit:” Un mare dirijor din Japonia , după ce a admirat virtuozitatea lui Drăgoi și ușurința cu care cânta la vioară, l-a invitat pe maestru să cânte în fața orchestrei Filarmonicii din Japonia. Toți au rămas profund impresionați iar dirijorul l- a întrebat pe Drăgoi, unde a făcut Conservatorul ? La care maestrul a răspuns : <<acasă pe prispă !>> Completăm noi, prispa lui se afla în satul Băcioi plin de muzicanți, din com. Corbasca, jud. Bacău!” Și mai sunt și alte  amintiri despre Ion Drăgoi :” Îi zburda arcușul în mână, bucuria  i se citea în ochi când cânta! Ion Drăgoi a fost violonistul cu zâmbetul pe arcușul viorii !” Ion și George Drăgoi ” Cu vioara fermecată, au colindat lumea toată!!Ne-au încântat cu melodiile lor în tinerețea noastră!”

Fenomenul Ion Drăgoi – exponențial pentru folclorul românesc din zona Bacăului

Folclorul din spațiul geografic al Moldovei istorice, păstrat și dezvoltat cu o deosebită dragoste și consecvență de-a lungul timpului, reprezintă un domeniu original și valoros al culturii spirituale românești, care se distinge printr-un șir de trăsături muzicale, coregrafice, etnografice etc. Talentați rapsozi ai cântecului și dansului popular, lăutari cu un bogat repertoriu de melodii instrumentale ai acestui ținut au perpetuat tradițiile folclorice cu pioșenie, dovedind dragoste și respect pentru memoria și geniul artistic al străbunilor. O zonă specială din punct de vedere al păstrării și promovării tradițiilor locale din spațiul geografic al Moldovei istorice este Bacăul. Datorită amplasării sale zonale, folclorul muzical băcăuan se caracterizează prin anumite structuri melodice, ritmice etc., ceea ce îi conferă originalitate și valoare artistică deosebită. Aceste particularități ale repertoriului muzical folcloric reflectă anumite interferențe cu zonele folclorice învecinate. Aici întâlnim și Hora la 6/8 ca în Bucovina, Corăgheasca, Bătuta și Jocul sau Cântecul de nuntă în tempo de geampara din sudul Moldovei. Fenomenul poate fi explicat prin faptul că „Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu, Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița” (după cum se menționează în ”Enciclopedia Bacăului”). Astfel păstrându-se particularitățile graiului folcloric local, acesta s-a îmbogățit creativ cu anumite elemente specifice zonelor folclorice megieșe. Spațiul folcloric al Bacăului a produs în timp lăutari cu renume care au păstrat cântecele și melodiile instrumentale populare autentice, aceștia fiind: Alexandru Mihai (vioară), Ion Lăcătușu (clarinet), Ion Mandache (vioară), Gheorghe Năstase (clarinet), Mihai Tănase (vioară), Petru Alistar (fluier, caval) ș.a. Rapsozii nominalizați au preluat și au dezvoltat structurile muzicale tradiționale specifice zonei, păstrând cu acuratețe stilul interpretativ al repertoriului.

 „NĂSCUT    DIN    SOARELE   MUZICII   FOLCLORICE   ROMÂNEȘTI”

Un valoros reprezentant al ținutului folcloric băcăuan este violonistul Ion Drăgoi (1928–1988), unul dintre cei mai mari lăutari din arealul moldovenesc. Cu diferite ansambluri de muzică populară a efectuat un șir de turnee în Europa, America, a obținut numeroase trofee la concursurile naționale și internaționale. Printre melodiile sale celebre se numără: Țărăneasca, Corăgheasca lui Drăgoi, Bătuta de la Nadișa, Hora de la Măgura, Doina moldovenească, Sârba bătrânească ș.a. Ion Drăgoi a colaborat cu artiști de muzică populară precum Marcel Budala, Toni Iordache, Gheorghe Zamfir, Paraschiv Oprea, cu Benone Sinulescu. Acesta din urmă, un bun prieten al violonistului, menționează următoarele: „Nu se știe când şi dacă se va mai naște un alt prunc din soarele muzicii folclorice românești, cum a fost Ion Drăgoi!… A fost şi a rămas până azi unic. Transmitea fior, cânta din adâncul inimii, se dăruia, iubea muzica populară şi dăruia cântece instrumentale ce câștigau iubirea tuturor. Nu povestesc, ci depun mărturie că Ion Drăgoi a fost strălucitor, unic, într-un timp al muzicii folclorice românești urcată la limita de vârf a genului”. De menționat că Ansamblul Folcloric „Busuiocul” din Bacău organizează în fiecare an, cu sprijinul Consiliului Județean, Festivalul National de Folclor „Ion Drăgoi”.(în urmă cu două săptămâni  fiind organizată  la Bacău ediția a ).

Ion Drăgoi se remarcă prin maniera sa interpretativă și repertoriul bogat. Pe lângă melodiile de dans și ascultare, preluate și prelucrate din repertoriul tradițional, la Drăgoi întâlnim „piese concertante, creații cu caracteristici melodice lăutărești cu dezvoltări mai ample arhitectonice și ale sistemului sonor, cadențe interioare și finale, modulații mai multe pe fraze și perioade”(după cum a notat  marele etnograf George Sârbu  în volumul ” Folclor muzical instrumental din Moldova. Ținutul Bacăului”. Iași,  ARTES, 2003).

Repertoriul lui Ion Drăgoi conține, în mare parte, melodii de dans precum Hora, Corăgheasca, Bătuta, Țărăneasca, Sârba ș.a. Anume aceste dansuri populare au conservat elementele arhaice. Mișcările coregrafice, rotirile în cercuri mai mari sau mai mici, dar și în perechi cu pași mărunți și bătăi mai ales pe contratimpi, îndemnau lăutarii să accentueze, să ornamenteze acele motive melodice ce corespundeau anumitor figuri coregrafice pe parcursul dansului, astfel susținând, prin particularitățile structurale și interpretative atribuite liniei melodice dansul propriu-zis, dându-i un colorit specific. Sensibilitatea artistică, stăpânirea impecabilă a tehnicii interpretative, măiestria acestui muzician au făcut ca repertoriul lui violonistic să fie preluat de alte generații de lăutari, fiind tratat ca model de artă interpretativă și valoare artistică. În piesele lui Ion Drăgoi întâlnim acele „artificii” muzicale interpretative ce ilustrează măiestria artistului în abordarea melodico-ritmică prin amplificarea sistemului sonor, a ornamentării și improvizației în concordanță cu posibilitățile tehnice ale instrumentului, cu experiența artistică și talentul lăutarului.

PARTICULARITĂȚILE     MANIEREI     INTERPRETATIVE

Lăutarul Ion Drăgoi este un reprezentant virtuoz al muzicii populare instrumentale violonistice. Atât prin repertoriul său, cât și prin stilul interpretativ, muzicianul păstrează specificul autentic al folclorului moldovenesc. În repertoriul muzical al lui I. Drăgoi, înregistrat și promovat prin intermediul audiovizualului, descoperim o iscusință inedită de a împleti cu o abilitate scrupuloasă dantela ornamentală în melodiile de ascultare și de joc. Dirijorul, compozitorul și folcloristul Constantin Arvinte scrie: „Ion Drăgoi moștenește de la tatăl său, Gheorghe Drăgoi, un impresionant repertoriu tradițional de melodii, doine, cântece și jocuri pe care îl înmagazinează datorită memoriei sale fantastice, îl șlefuiește cu gust și sensibilitate și-l prezintă publicului în interpretări pline de farmecul și vigoarea marelui său talent. Păstrarea și perpetuarea în timp a acestui repertoriu – minunat tezaur de artă folclorică, în interpretări de mare strălucire și vivacitate, îl așază definitiv pe violonistul Ion Drăgoi în galeria marilor artiști moldoveni ai arcușului, înaintași de faimă ai artei interpretative românești”

Fragment  dintr-un articol realizat  de Doctorand Vitalie GRIB,  de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  București, care a fost publicat în Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă  ”Akademos” în 2021