În goana vieţii nu avem timp să realizăm că lucrurile simple, fireşti, sunt tocmai cele ce ne definesc. Ne ancorează, dar ne și pot scoate de pe orbită!
*
Copilăria – un ghem de sfoară colorată aruncat peste dealuri și văi, umplute cu șoaptele izvoarelor; pe cărările fără nume din hățișuri unde-mi agățam hainele; unde-mi lăsam urmele pașilor alergați prin păpurișuri; unde aricii se confundau cu smocurile ierburilor vopsite într-un verde plin de frăgezimea zilelor;…
Copilăria – privirea uitată în albul de mesteacăn, care-și trimite foșnetul spre cerurile înalte, unde pasările își spală aripile în aerul curățat cu rugăciunile dimineților albastre; unde se adună în cârduri gălăgioase de atâta imensitate, ca să coboare în șiraguri mărgelate, pe la porțile ce se deschid de atâta strigăt însetat de necunoaștere;…
Amintiri…amintiri, care se întorc mereu,
Ca la sărbătoarea zilei cu numele meu!…
Zi de septembrie, 29, Zi de întoarcere, împreună cu un grup de scriitori de la Filiala din Bacău, în comuna Sănduleni, în care intră și satul meu Mateești. Eu și părinții mei totdeauna am considerat, că Mateeștii e o aripă a Sănduleniului, care mi-a dat Imboldul de a merge pe urmele Destinului prescris în zorii zilei de 25 decembrie 1937- când toată suflarea omenească se pregătea pentru întâmpinarea Nașterii Domnului, ziua Crăciunului, în care m-am născut, (trecută în acte 2 ianuarie 1938).
Mateeștii aşezat dincolo de râul Tazlău, în subcarpaţii Moldovei, mai în jos de Tescanii lui George Enescu, împrumută, când răcoarea înălţimilor, când căldura depresiunii Tazlăului. Înconjurat de păduri, într-o zonă pitorească, împreună cu alte două cătune, formau aria mea de cercetare. În stânga, cătunul Tisa, care a dat literaturii române pe profesorul, scriitorul şi omul de cultură, C. Th. Ciobanu, iniţiatorul înfiinţării Fundației Naționale George Călinescu, din Oneşti, inginerul Dobrin Vasile și Beleuz Gh.- profesor Matematică, toți fiindu-mi colegi de clasă la Școala Gimnazială din Valea-Rea, astăzi Livezi.
Pentru a ne întâlni cu copiii școlilor din comuna Sănduleni, Adrian Lungu în calitate de conducător auto, a oferit spațiul ambiental al autoturismului său, întregului grup de scriitori programați, pentru întâlnirea memorabilă de la Școala din Sănduleni. Impricinata eram eu, care doream din tot sufletul o reîntoarcere pe meleagurile copilăriei, Sănduleni-Mateești. Totodată întoarcerea să cuprindă și întâlnirea cu copiii satului, cărora le-am scris , în mod special, două cărți. Emoția întâlnirii creștea odată cu parcurgerea drumului Bacău-Onești, un traseu al serpentinelor jucăușe, care ne oferea un tablou tomnatic, înscris în cromatica de culori care aducea esteticul cât mai aproape de ochii tăi, zugrăvind realitatea peisajului aprins în tonalitățile văzduhului, verdele ierbii, frumuseți unice cu puterea de a te vrăji și de a-ți fura cuvintele.
Când am ajuns, o enigmă a tăcerii se instalase în interiorul Căminului Cultural. Eram așteptați. Când am intrat, un câmp de narcise și-a ridicat petalele albe, imaculate, printr-un salut al unei primăveri proaspete. Parfumul bujorilor din obrajii rumeni a umplut sala. Zâmbetul a trezit scântei de lumină din ochii ațintiți spre miracolul, ce voiau să-l descopere: Întâlnirea cu cei care sunt făcători de cărți. Cărți pentru ei, copiii veacului de acum. Și de Acolo. La ei acasă. Scriitori, nu citiți din manuale, nu fotografiați, ci adevărați. Vii, în persoana fiecăruia.. Care vorbesc și râd în fața lor. Cu ei. Îi întreabă sau pun întrebări. Scriitori care trăiesc în contemporaneitate, iar ei sunt contemporani cu d-lor.. O întâlnire memorabilă, la ei acasă. Pregătită cu minuțiozitate de doamnele angajate cu trupul și sufletul pentru a aduce bucurie copiilor:
Dna Lungu Maria – bibliotecara Școlii și a Căminului Cultural
Dna Ardeleanu Maricica în calitate de cadru didactic al Școlii
Dna director – Ciubotaru Ramona
Eu, Mara Paraschiv, cu întregul colectiv de scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din România: profesorul Petre Isachi, editorul revistei 13 PLUS, prozator și critic literar; Tincuța Horonceanu Bernevic – muzeograf, prozator și poet; Adrian Lungu – poet și prozator, transmit felicitări și mulțumiri colectivului de organizare pentru pregătirea exemplară a copiilor, la propriu și la figurat.
Întâlnire cu cartea: Grădina Magică și Pentru Tine, Mamă a Istoriei, Revoluția din 1989, scrise de Mara Paraschiv, au fost primite cu entuziasm.
Desfășurarea întâlnirii a fost pe bază de dialog deschis, pertinent, orientat spre viața actuală și întoarceri în trecut.
Fiecare copil a primit o carte. Dacă priveai în sală, vedeai o țesătură de cărți cu imagini frapante, realizate de actorul și graficianul din Iași, Liviu Smântânică. La sfârșit explozii de bucurie pe fețele copiilor, dornici de astfel de activități extrașcolare.
Vindecarea neuitării
Mi-e dor de satul meu născut
pe meleaguri de suflet nemuritoare
înscris în cronici din veacuri de demult
neuitarea-mi aruncă sămânța-ncolțită
în furia melancoliei ostenită de atâta-nstrăinare.
Amintiri… amintiri care se întorc mereu
ca la sărbătoarea zilei cu numele meu.
Satul meu de suflet dăruit cu har
născut pe povârnișuri și cărără ascunse
îți promit că mă-ntorc iară, pân ce ziua nu sfârșește
să fim numai amândoi, satul meu cu sufletul bogat
să-mi pot îngropa sărutul, în pământul tău curat
și ținându-ne de mână să vindecăm neuitarea
binecuvântați de ceruri precum ne este chemarea.
*
În viața mea de familie dar și în acea de dascăl, am iubit foarte mult copiii. Cariera didactică începută în comuna Sănduleni – satul Valea Turluiului, Sănduleni-Verșești, unde, pe lângă predarea la clasă ca profesor și învățător, am ocupat și diverse funcții de conducere, foarte stricte pe vremea aceea. Copiii au reprezentat partea mea de zbor și partea mea de cuvânt. Educația copiilor, în toate sensurile, a fost primordială; „ pâinea noastră cea de toate zilele”, Dacă vrei să ai copii deștepți, citește-le povești; dacă vrei să ai copii și mai deștepți, citește-le și mai multe povești! – Al. Einstein
De aceea eu le-am scris copiilor, încă din perioada liceului poezii, și-apoi povestiri și multe povești pe placul inimii, din care să aibă ce învăța. Să aleagă binele și răul; să ia exemple de la personajele cărților; să le îndrăgească, să trăiască alături de ele; să încerce să scrie, și ei, din viața lor sau după inspirația care-i provoca!..
Eu am numit Copilul – fiul lumii născut în brațele poveștilor. El este filonul creației; al omului. El naște totul, fără el lumea nu ar putea exista. Nu ar putea continua. Pentru asta, avem nevoie de scriitori care să scrie cărți și de copii ca să le citească. Un copil e o carte deschisă, răstoarnă pe tavă tot ce are în el: curațenia sufletului, naivitatea, dorințele și slăbiciunile, iubirea nesimulată; întreagă; fără limite. Prin manifestările lor mi-au arătat că pot fi cei mai buni; că au puterea și credința de a merge până la capăt.
Dragostea pentru copii am păstrat-o în suflet și după ce am ieșit de la catedră. Pe măsura trecerii timpului, dorința de a-i reîntâlni se aprindea din ce în ce mai tare. Se făcea flacără. A fost nevoie de o provocare. Într-o bună zi ea a venit de la un iubitor al lui Dumnezeu, Parohul bisericii din Sănduleni, Daniel Puiu, care a înființat în satul TISA Așezământul Zamfira, construind și un Paraclis pentru slujbele religioase. Prin intermediul unei foste eleve actual profesoară, am intrat în legătură. Dlui m-a rugat să scriu despre drama satului Tisa, desființat prin alunecarea pâmântului din jurul satului. Profitând de subiectul incitant, am dat naștere unei cărți dedicată satului, dar și copiilor prin povești aproape de sufletul lor. Povești care se întâmplă într-o Grădină magică, realizată la Editura Coresi din București. Pretextul întoarcerii pe meleagurile natale este dorul de copii. Întâlnirea cu ei pentru a le dărui cartea. Pentru a-i vedea zâmbind. Nu e suficient?
Ding-dang, numai inima, ding – dang numai ea,
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
și- o nenumărare de ceruri albastre.” Mara Paraschiv