M-a întrebat deunăzi străinul

 

 

M-a întrebat deunăzi străinul:

Unde se află țara mea ?

Eu, plin de dor, mi-am plecat fruntea

Și-n lacrimi i-am răspuns așa:

 

 

 

Acolo unde cerul se sprijină pe brazi,

Și unde n-a uitat să cânte ciocârlia,

Unde din fluier peste vremuri doinele răzbat,

Acolo e, străine, România.

 

 

 

Unde vezi munții ajungând la stele

Și unde susură izvorul,

Acolo este locul unde-au trăit străbunii

Îngemănând  iubirea, lacrima și dorul.

 

 

 

De vrei să vii să vezi cu ochii tăi,

Eu te invit cu drag la mine acasă;

Nu sunt bogat, dar din prinosul inimii

Ți-oi pune tot ce am mai bun pe masă,

 

 

Fiindcă aceasta este moștenirea,

Lăsată veac de veac la rând:

Să îi primim cu drag pe cei ce vin cu gânduri bune,

Să nu lăsăm vreun călător flămând.

 

 

 

Vrei să-ți mai spun ce este țara mea?

E oaza aceea plină de lumină,

Locul cu câmpuri numai flori.

Unde chiar bunul Dumnezeu

Și-a încropit grădină.

 

 

 

Vreau azi să uit de frământări interne,

Și vreau să simt în pieptul meu mândria,

Să strig atâta cât mă țin rărunchii:

Mulți ani! Trăiască România!

 

 

 

 

La mulți ani, oameni dragi, oriunde v-ați afla! Sus inima! E țara noastră așa cum este ea!                Ovidiu  Pruteanu, Onești, jud. Bacău, Cartier Slobozia

 

 

Ce suflet sensibil are poetul Ovidiu Pruteanu! Ce talent de   a-şi exprima spontan sentimente atât de puternice şi sincere ! Cât de simple, dar cu câtă putere de sensibilizare sunt versurile lui! Nicio urmă de criptare a ideilor, nicio invitaţie ca cititorul să ghicească mesajul! Se duce direct la mintea, inima şi sufletul acestuia, indiferent de condiţia intelectuală. Acesta este POETUL autentic! Sunt  mândră de fostul meu elev, acum bunic!      Prof. Saveta Vărăreanu