Lansare de carte „Marea trecere”, autor Ștefan Ghioc, 25 octombrie 2023, Moinești

Întru bucuria unei colaborări dincolo de neajunsurile distanței, răspundem prezent la invitația domnului Ștefan Ghioc, moineștean prin naștere, năsăudean prin voia sorții, care revine în locurile natale cu un nou dar literar, de această dată un volum de povestiri intitulat „Marea trecere”. Deschide seara distinsul artist, domnul Viorel Costea, în rol de amfitrion, apoi microfonul este preluat de domnul viceprimar Bogdan Legănuș, care nu ezită în a afirma că : „Domnul Ghioc este ambasador al orașului Moinești!” De această dată, autorul revine însoțit de un prieten căpătat tocmai datorită acestui meșteșug literar, cunoscutul scriitor și editor Nicolae Băciuț. Din discursul domniei sale am cules aceste cuvinte: „Ne mântuim prin credință, dar și cultura contează! Mântuirea prin cultură e mai profundă!”. Cu peste 170 de cărți tipărite și numeroase demersuri literar-artistice, scriitorul Nicolae Băciuț vine înaintea publicului cu un spirit degajat, boem și totodată profund, prezentând câteva dintre volumele publicate (între coperțile cărora aflu că sunt și eu personaj, cu rol de om premiat în urmă cu zece ani – minunată întâlnire! – e vorba despre volumul „N-am altă Ană”). Prind din nou o mărturisire de suflet: „Eu țin la cărțile mele! Îmi iubesc copiii la fel!” Aflăm despre tainele unei frumoase prietenii cu actorul Florin Piersic, dar mai ales cu dulcele nostru Nichita Stănescu. După toate acestea, nimic mai sublim, recită din propria creație, ca un crez mărturisit oriunde ar fi: „Grădinar în Rai” (poezie ce i-a fost recitată și de marele actor). În final ne spune și despre revista „Vatra veche”, pe care o coordonează: „Ăsta-s eu! Trebuia să spun cine sunt!” – înainte de a începe lansarea, pe fondul strângerilor de mâini de cunoștință… Mi-am mai scris pe suflet un cuvânt de -al său: „Revistele sunt necesare pentru memoria culturală!”, remarcă ce-a alunecat ca o încurajare și o laudă la adresa publicației noastre, „Luminile locului”, a Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”.

Scriitorul mureșean Nicolae Băciuț (în foto 2) continuă cu un elogiu adus cărții în genere, apoi cu referințe specifice volumului ce se lansează astăzi, menționează: „Motivația cărții este aceea de a intra în dialog cu oamenii, cu posteritatea, iar cât privește scrierile domnului Ghioc, toate sunt cărți recuperate, ajungând să împlinească un destin literar. Cu aceste cărți, el va vindeca multe suflete, dar întâi își vindecă sufletul lui (…) Este un volum provocator, nu atât prin stil (are o coerență stilistică), cât prin tematică.” După prezentarea  biografiei autorului, N. Băciuț arată că  prozatorul moineștean  își găsește rostul năsăudean prin ceea ce a construit de -a lungul vieții. „Om singuratec între scriitori, neafiliat vreunui curent literar, Ștefan Ghioc ne introduce într-o mitologie a morții prin titlul acestui volum: <<Marea trecere>>. Poate fi cheia unui manual de morală, nu doar citită ca o paradigmă narativă”. Și încheie cu încă un dar poetic, recitând din  versurile  lui  Grigore  Vieru: „N-am, moarte, cu tine, nimic” – iar noi  recităm în priviri cu  scriitorul Nicolae Băciuț: „în aceeași limbă toată lumea plânge”…

Profesorul Vasile Răducan inițiază cu mare trudă copii în tainele instrumentelor muzicale, iar de această dată a adus câteva scântei tinere la pian și la saxofon. Îi admir cu drag de fiece dată am ocazia să îi ascult – intermezzo muzical, popas gândului pentru două lacrimi, e providențială fiecare clipă din viață, să-mi fie îngăduit confortul clișeic, dar da, Doamne, am azi mai mult ca ieri de mulțumit Ție, am mai mult suflet, chiar dacă mai puțină viață… Despre autorul Ștefan Ghioc și exemplul prezenței  acestuia la Moinești, cea care i-a fost profesoară de limba română în anii de școală, prof. Luminița Burghelea, îndeamnă la a invita mereu  astfel  de oameni care să ne producă emoții. Despre cartea ”Marea trecere” distinsa profesoară a menționat: „Povestirile dau impresia unor trăiri autentice. Autorul nu descrie ceea ce vede, ci vede ceea ce descrie.(…) Este extradiegetic, nu e implicat în scris… Asociază titlul cu ideea de transformare, eliberare de spaimele vieții.” Doamna profesor doctor Alina Pistol vine în completare, mizând pe ideea impregnării textelor cu nostalgia copilăriei, enumerând principalele teme regăsite în carte: creația, evoluția speciei umane, aspirația spre libertate, obsesia în stilul lui Kafka, visul premonitoriu. Specific, atribuie unor elemente simbolistici aparte: șoimul – memento al dorinței de evadare, fântâna – chipul purității în mijlocul războiului, vopseaua – obsesie pentru perfecțiune. Ea concluzionează: „Volumul e asimilabil unui caleidoscop.”

Prof. Florina Georgescu din Moinești mărturisește: „M-am dus cu gândul la Blaga. (…) Autorul s-a adăpostit la umbra cuvintelor!” și făgăduiește, ca între filologi întorși acasă, folosirea unora dintre povestirile domnului Ghioc ca material pentru seminarele de la Cluj. Un alt intermezzo muzical ne ritmează allegro taina gândului, aș crede chiar că notele partiturii rimează cu sinuosul fir narativ al cărții: cald și aspru uneori, calm și răzvrătit. Domnul Răducan ne impresionează și de această dată cu un moment de jazz – de apreciat munca dumnealui cu acești copii talentați. În cuvântul său spune: „Vrem să arătăm țării, prin participarea la concursuri, că și în acest colț de țară se întâmplă ceva!”. Printre proiectele curajoase, aflăm și numele celor trei elevi: Larisa Pușcașu (vorbitoare de limba spaniolă) și frații Popa Nectaria și Cristian. Domnul Viorel Costea mă invită să rostesc și eu câteva cuvinte, așa că încep prin a ne felicita pe noi, metaforiștii, că-i suntem colegi domnului Ștefan Ghioc și că ne este aproape – indiferent de distanță – cu gândul și cu sufletul. Dintre toate notațiile mele, redau un crez pe care l-am făurit pornind de la citatul lui Boudelaire: „Și dacă va fi raiul sau iadul, nu ne pasă! Un singur gând ne arde: să dăm de ceva nou!”, iar eu mă încredințez cu toată forța că am dat peste ceva nou, indiferent cât iad și cât rai poate cuprinde volumul acesta. Căutați-l! Citiți-l!

Înainte de a i se înmâna microfonul autorului, aflăm despre prezența în sală a actorului Alex Floroiu, moineștean călătorit tocmai la București. E seara întoarcerii în urbea natală! Ce sărbătoare! Ștefan Ghioc, modest, dar minuțios calculându-și forța creatoare, e omul care creează nu o joacă, ci un joc al creației (cunoscătorii de Huizinga vor înțelege nuanța!), mărturisindu-ne cât de impresionat este de ceea ce trăiește și de cele pregătite pentru eveniment: „Viorel Costea e un suflet al comunității!”. Iar despre el, iată un secret creator: autorul ascultă muzica lui Bregovic când creează „Hora lui Costi”, altfel spus, diferite genuri muzicale devin chei pentru a descuia universurile narative în care acesta pășește foarte atent. În urmă rămâne un gând: bucurie, admirație, providență!    Articol realizat de  Mădălina  Andreea  Miron, președintă a  Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”