Ion Faur, directorul unei întiprinderi care eșise până acum biruitoare, om trecut de cincizeci de ani, cu o chelie lucitoare, căptușit cu grăbi, cu ochelarii călăriți pe un nas robust, desfăceau cu înfrigurare poșta în biroul său. De un ceas subliniau creionul roșu, făcea note pe margini, în capul aprii. Țigara de foi i se...
